^_^A dream world ^_^
→ ♥ A dream world! An anime world ^_^....come in our world and maybe you will feel better♥ ← 		Lista Forumurilor Pe Tematici
^_^A dream world ^_^ | Inregistrare | Login

POZE ^_^A DREAM WORLD ^_^

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
LaraTaner pe Simpatie.ro
Femeie
24 ani
Prahova
cauta Barbat
24 - 52 ani
^_^A dream world ^_^ / Fan fiction / Game of Life in a Heart of Ice Moderat de Amu-chan, Kurama^_^Sweet, Moony691, anime^_^sweet
Autor
Mesaj Pagini: 1
anime^_^sweet
no te importa

Din: rm.valcea
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 2076
salut prieteni !! stiti in cele din urma m-am decis sa fac si eu un fic !!! deci am sa incep cu primul capitol,! sper sa va placa!!!!!

Capitolul 1 ~FlashBack~

Prima mea amintire este o camera mica si imbacsita , o camera de la un orfelinat !!cand inchid ochii imi apare in minte prima imagine pe care am reusit sa o deslusesc ... un tavan alb de care atarna  un candelabru vechi si prafuit .asta era  cam acum  10 ani!! da imi amintesc ... prima mea amintire  o am de la 5 ani  !!!inainte de asta ...nimic ! Nu stiu de ce dar toate amintirile din primi mei 5 ani de viata  lipsesc!!! nu stiu cine sunt parintii mei ,nu stiu ce fel de oameni au fost , nu i-am vazut niciodata.. nici macar in poze!!! tot ce stiu e ca au murit intr-un incendiu , sau cel putin... asa mi sa zis!!

Acum am 15 ani !!Numele meu este Larisa Tsukishima si locuiesc in Tokio!!!Nu-mi stiu adevaratul nume !!! ce v-am spus mai devreme este numele pe care mi la dat  tutorele meu !!!El ma adoptat cand aveam 6 ani .Sotia lui murise intr-un accident si fiindca nu avea copii se simntea singur asa ca a hotarat sa ma adopte!! va intrebati de ce pe mine? Intradevar am uitat sa mentionez ceva !! acest domn  se numea Takumi Tsukishima  el era binefacatorul orfelinatului unde incep primele mele amintiri!! Cand sotia lui era in viata venea des pe la orfelinat ca sa vada ce mai facem . Defiecare daca cand isi facea aparitia era intapinat de o intreaga multime de copii care zambeau si se repezeau spre el .Toti copii se bucurau sa il vada ,toti inafara de mine.nu il uram sau ceva de genul ,dar nu ma simnteam in stare sa ma atasez de el !! Totusi dupa ce sotia lui a murit ceva in el s-a schimbat .Nu mai venea asa des la orfelinat, iar dupa 2 luni a incetat sa mai apara !!! Insa la o saptamana dupa ce eu am implinit 6 ani el si-a facut iar aparitia, dar nu mai era la fel!! fata aceea luminoasa si zambetul acela larg , chiar si sclipirea jucausa din ochii lui disparusera!! Cand a pasit in salonul mare plin de copii sa indreptat spre patroana orfelinatului , si a rugat-o sa il insoteasca in biroul ei!!cei doi au plecat si au stat acolo o jumatate de ora  dupa care vocea doamneu Cross ( caci asa se numea patroana orfelinatului) a rasunat puternic in intreg salonul.Aceasta o chema pe Anna - una dintre ingrijitoare – la ea in birou!! dupa vre-o 2 minute aceasta a iesit  din birou, si-a plimbat privirea prin salon , apoi sa indreptat spre mine si mi-a zis:
Larisa, doamna Cross te cheama la ea in birou!!
Eu m-am ridicat linistita de pe scaunul de unde privisem intreg spectacolul si am urmata-o incet pe Anna !! La usa biroului ,aceasta mi-a spus sa intru dupa care a plecat. Cand s-a facut liniste , mi-am intors privirea catre cele doua usi din lemn de fag ce se aflau in fata mea , am ciocanit ,dupa care o voce de femeie mi-a raspuns:
Intra!!
am deschis usa si am pasit in camera larga ,puternic luminata de razele soarelui ce intrau pe ferestrele mari si ce poposea pe primul obiect ce le iesea in cale!!Acolo iam vazut pe cei doi adulti stand pa niste fotolii mari si rosii privind in niste hartii.Cand m-a vazut doamna Cross sa apropiat de mine si mi-a zis Acesta este noul tau tutore ,dupa care s-a intors spre domnul Tsukishima!!! si astfel am capatat eu o noua familie!!sincera sa fiu nici acum nu inteleg de ce domnul Tsukishima
m-a alest tocmai pe mine, dar nici nu am indraznit sa il intreb vreodata, sau mai bine zis nu am avut ocazia sa  il  intreb deoarece cand acest gand  a inceput sa ma framante, adica cam pe la 10 ani  si    jumatate, tutorele meu (fiindca niciodata nu am putut sa ii zic tata)  umbla deja pe funia mortii !!!Asa am reusit sa imi  sarbatoresc  eu a usprezecea aniversare de una singura!!
Dar nu ma plang! adevarul e ,ca dupa ce a murit casa lui din tokio si toata averea pe care o avea  mi-a ramas in totalitate mie!Sa nu credeti ca sunt materialista ,dar  in acei patru ani in care  a avut grija de mine nu m-am putut atasa de el , asa ca atunci cand a murit nu m-a afectat asa rau!!
Acum sunt singura !!nu mai am rude sau cunoscuti !!singura in acea casa imensa  din marele oras Tokio!!

_______________________________________
pus acum 14 ani
   
Keyko-chan
± Admin±

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 5978
Suna interesant si promitator, imi place foarte mult si abia astept continuarea
Am doua intrebari (fara suparare):
1. Casa aceea din Tokyo a ramas pe numele ei? Inca nu e majora si nu cred k i-ar fi dat-o statul
2. E un fic yyh? :X
pus acum 14 ani
   
anime^_^sweet
no te importa

Din: rm.valcea
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 2076
in primul rand mersi de parere si acum intrebarile:

1 eu asa vreau!!sincer nu ma pricep la probleme de genul!!! daca am gresit va rog iertatima dar n-am sa schimb ,in fond e un fic nu trebuie sa fie neaparat real
2 da  e un fic yyh , dar personajele din serial o sa apara deabia de la capitolul 2 in colo!!

_______________________________________
pus acum 14 ani
   
Moony691
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 4080
Buna. Probabil stii chestiile pe care le voi debita aici, dar sper sa  te ajute cumva.


    Ca sa nu fac o varza, o iau treptat.
    Ideea: ok, deci scri la persoana intai, ceea ce automat implica sa descri fiecare fir de iarba vazut de Larisa. Nici chiar asa, dar sa ne faci sa vedem prin ochii ei. Pai asta e cam bifat din punctii mei de vedere. Oare promitator si misterios

    Inspiratia: YYH, super! M’am inscris, va fi interesant.

    Dimensiunea: cam redusa ea, poate mai pui capitolele pe masa de tortura sa le lungesti, ce zici?


    Moduri de expunere: cum spuneam, ca sa ai capitole mai bogate, pune sit u descriere. De exemplu, atmosfera orfelinatului, cum si'a pus asta amprenta asupra ei,  tutorele, capotala japoneza… Si mie imi e urata partea asta, dar e necesara. Daca ai figure de stil in arsenal, foloseste-le, da bine! Nu degeaba ne mananca ficatii la scoala cu ele, duca’se… Pardon.
Cu naratiunea nu ai probleme, ceea ce e bine. Cat despre dialog, e bine ca l’ai transformat in vorbire indirecta unde a fost cazul. Dar, intreb si eu ca nedormita, unde’s liniile de dialog? Fug doar de mine sau chiar nu’s?

   
    Punctuatia: nu pricep. Ce’i cu atatea semne ale exclamarii? Am observat ca le pui si’m posturile obisnuite. Nu, renunta la ele, in majoritatea cazurilor nici nu’si au rostul in capitol. Stiu ca incercai sa exprimi sentimentele fetei, dar nu dau bine, incearca punctii. Doar nu tipi cand povestesti.Ajung si aici: de ce tot pui punctele de suspensie? Prima data, a 3-a si ultima nu trebuiau folosite. Un punct simplu ajunge. Si, ce vad?! De ce incepi propozitiile cu litera mica?!
    OK? Intelegi unde bat? Cu virgulele le ai in multe cazuri, dar sa iti dau niste ponturi. Citeste cu voce atre ce scri si, unde vezi ca faci o pauza, mai pui o virgula. Inainte de verbele la gerunziu se pune virgula. Intr'a VIII-a o sa inveti circumstantialele si o sa te ajute la treaba asta. Nu stiu cum sa iti explic acum...
Vad o paranteza pe undeva, care putea fi evitata, nu da bine, ar fi trebuit sa faci cu virgule. O sa vezi cum.
    Sa nu uit: vezi ca o dai in bara cu ortogramele. Nu te grabi, de aia exista Notepad, Word, sa ai unde scrie si corecta dupa aceea.

     Exprimarea: e cursiva, fara dezacorduri, no problemo aici!

   Sa iti arat cum ar fi fost capitolul, in opinia mea. Ce e inclinat e corectat de mine:




anime^_^sweet a scris:


Capitolul 1 ~FlashBack~

Intaia mea amintire este legata de o camera mica si imbacsita , o camera de la un orfelinat. Cand inchid ochii, imi apare in minte prima imagine pe care am reusit sa o deslusesc:un tavan alb de care atarna un candelabru vechi si prafuit . Asta era cam acum  10 ani. Acesta o am  de la 5 ani. Inainte de asta,nimic ! Nu stiu de ce,[/] dar toate amintirile din primi mei ani de viata  lipsesc! [i]Nu stiu cine sunt parintii mei, nu stiu ce fel de oameni au fost, nu i-am vazut niciodata,nici macar in poze. Tot ce stiu e ca au murit intr-un incendiu sau cel putin asa mi s- zis.

Acum am 15 ani. Numele meu este Larisa Tsukishima si locuiesc in Tokio.Nu-mi stiu adevaratul nume,cel pe care vi l-am spus mai devreme este numele pe care mi la dat  tutorele meu.El m-a adoptat cand aveam 6 ani .Sotia lui murise intr-un accident si, fiindca nu avea copii, se simtea singur. Asa ca a hotarat sa ma adopte. Va intrebati de ce pe mine? Intr-adevar, am uitat sa mentionez ceva: acest domn  se numea Takumi Tsukishima. El era binefacatorul orfelinatului unde incep primele mele amintiri.Cand sotia lui era in viata, venea des pe la orfelinat ca sa vada ce mai facem. De fiecare daca cand isi facea aparitia, era intampinat de o intreaga multime  care zambeau si se repezeau spre el .Toti copii se bucurau sa il vada, toti in afara de mine. Nu il uram sau ceva de genul, dar nu ma simteam in stare sa ma atasez de el. Totusi, dupa ce sotia lui a murit, ceva in el s-a schimbat . Nu mai venea asa des la orfelinat, iar dupa 2 luni a incetat sa mai apara. Insa la o saptamana dupa ce eu am implinit 6 ani, el si-a facut iar aparitia, dar nu mai era la fel. Fata aceea luminoasa si zambetul acela larg , chiar si sclipirea jucausa din ochii, lui disparusera! Cand a pasit in salonul mare plin de copii ,sa indreptat spre patroana orfelinatului, doamna Cross  si a rugat-o sa il insoteasca in biroul ei. Cei doi au plecat si au stat acolo o jumatate de ora, dupa care vocea doamneu Cross  a rasunat puternic in intreg salonul. Aceasta o chema pe Anna - una dintre ingrijitoare – la ea in birou. D upa vreo 2 minute[,]i [/i] aceasta a iesit  din birou, si-a plimbat privirea prin salon , apoi s-a indreptat spre mine si mi-a zis:
     -Larisa, doamna Cross te cheama la ea in birou!
     Eu m-am ridicat linistita de pe scaunul de unde privisem intreg spectacolul si am urmata-o incet pe Anna. La usa biroului, aceasta mi-a spus sa intru, dupa care a plecat. Cand s-a facut liniste , mi-am intors privirea catre cele doua usi din lemn de fag ce se aflau in fata mea , am ciocanit ,dupa care o voce de femeie mi-a raspuns:
     -Intra!
    Am deschis usa si am pasit in camera larga,puternic luminata de razele soarelui ce intrau pe ferestrele mari si care poposeau pe primul obiect ce le iesea in cale. Acolo i-am vazut pe cei doi adulti stand pe niste fotolii mari si rosii, privind in niste hartii. Cand m-a vazut doamna Cross, s-a apropiat de mine si mi-a zis:
     - Acesta este noul tau tutore, dupa care s-a intors spre domnul Tsukishima.
  Si astfel am capatat eu o noua familie. Sincera sa fiu, nici acum nu inteleg de ce domnul Tsukishima m-a alest tocmai pe mine, dar nici nu am indraznit sa il intreb vreodata sau mai bine zis nu am avut ocazia sa  il  intreb deoarece, cand acest gand  a inceput sa ma framante, adica cam pe la 10 ani  si    jumatate, tutorele meu -fiindca niciodata nu am putut sa ii zic tata-  umbla deja pe funia mortii .Asa am reusit sa imi  sarbatoresc  eu a usprezecea aniversare de una singura!
     Dar nu ma plang! Adevarul e ca, dupa ce a murit, casa lui din Tokio si toata averea pe care o avea  mi-a ramas in totalitate mie! Sa nu credeti ca sunt materialista ,dar  in acei patru ani in care  a avut grija de mine nu m-am putut atasa de el , asa ca atunci cand a murit nu m-a afectat asa rau.
     Acum sunt singura ,nu mai am rude sau cunoscuti. Singura in acea casa imensa din marele oras Tokio!





     Concluzia: poate m'am bagat prea tare in treaba ta, dar asta e tot ce am avut de spus. Cum am mai zis, e promotator, dar sa ai mai multa grija. Stiu ca e prima ta incercare, si al meu tot cu YYH a fost primul. Atunci nimeni nu m'a instuit, faceam de capul meu si nu m'am descurcat deloc admirabil. Are potential si u la fel, deci da'i bataie si astept continaurea! 

pus acum 14 ani
   
anime^_^sweet
no te importa

Din: rm.valcea
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 2076
Salut tuturor !M-am intors cu al doilea capitol si sper sa va placa!!!

Capitolul 2 ~ Secretele ies la iveala
Partea I

     Deschid ochii !!! Un cer senin se prelinge usor deasupra mea , iar cortina norilor se ridica  si  dezvaluie incet primul actor de pe scena cereasca!Soarele straluceste maiestuos pe bolta infinita ,iar razele lui jucause  danseaza printre  frunzele copacilor.
     Ochii imi sunt indreptati spre cer , dar parca privesc in gol.Sclipirea din ochii mei albi ca primii fulgi de nea  a palit .Mii de ganduri imi inunda mintea si ma absorb  intr-un abis intunecat !Stau intinsa pe  placile reci din beton de pe acoperisul scolii si astept!!!
      Deodata un clinchet ma trezeste din visare.E clopotelul ce anunta inceperea orelor de curs.Ma ridic plictisita si ma indrept spre usa .Cobor scarile dupa care  merg in clasa. Ma asez in banca , astept!Dupa vre-o cinci minute apare si profesorul iar ora incepe.Este ora de engleza insa eu nu pot fi atenta. Privesc pe fereastra si din cand in cand la profesor ,dar  mereu cerul senin si albastru  imi distrage atentia.Timpul trece iar eu continuu  sa privesc cerul.Insa clopotelul ce anunta sfarsitul orelor de curs sfasie linistea.Eu imi iau geanta dupa care pornesc spre casa.
       Cand ajung in fata scolii , o voce imi spune sa ma opresc .Ma intorc  si il vad ! Un baiat inalt cu parul lung si rosu ca flacara apusului  si doi ochi verzi de culoarea  smaraldului alearga spre mine. Numele lui este Kurama este colegul si totodata vecinul meu.Se opreste langa mine si un zambet cald ii lumineaza fata. Eu il privesc in liniste dupa care el adauga:
       -Tacuta ca deobicei,Larisa!!
       Tac si il privesc in continuare.El zambeste dupa care spune:
       -Hai sa mergem spre casa, s-ar putea sa inceapa ploaia
       Il aprob dupa care pornim .In fata casei mele ne despartim ,iar  el isi continua drumul.Dupa ce intru in casa ma indrept spre fereastra  si il privesc in liniste cum dispare printre frunzele tufelor de trandafiri!!!
       Aleea devine iar pustie si doar linistea e cea care rasuna  prin imprejurimi !Oftez adanc si ma indrept spre scari ,dar cand sa urc prima treapta ,se aude un tarait !Ma intorc, si pe pantofarul de langa usa vad micutul dispozitiv de comunicare pe care mi-l daduse Koenma . Il iau in mana, stau putin pe ganduri daca sa raspund sau sa il arunc sub o perna ca sa nu il mai aud, dar in cele din urma ridic clapeta si  imaginea lui koenma aparae pe micutul ecran.
       
        ~~~ Poate va intrebati cine e acest  koenma si de ce mi-a  dat un astfel de dispozitiv!Ce-i drept este ceva ce nu v-am spus!Dupa ce tutorele meu dl Tsukishima a murit ,ceva ciudat mi-a schimbat viata !!!Intr-o seara de vara , o caldura ingrozitoare stapanea orasul.Vrand sa ma racoresc, m-am dus sa imi iau ceva de baut ,dar cand am atins paharul  , un fior rece ,pornind de la mana ,mi-a cuprins intreg corpul , iar in urmatoarea clipa  ,paharul a inghetat si s-a spart.Un sentimet de teama a inceput  sa imi cutreiere mintea ,iar un fior de groaza amestecata cu uimire  a reusit sa puna stapanire pe corpul meu si in urmatoarea secunda sa ma tranteasca   pe faianta rece .Cand mi-am revenit , am incercat sa  ma ridic sprijinindu-ma de scaun , dar in momentul in care l-am atins  a inghetat.Atunci am luato la fuga spre camera mea .M-am ghemuit  intr-un colt invaluit in intuneric  si am asteptat in liniste.O multime de ganduri imi framantau mintea ,frica se juca cu nervii mei ,iar lacrmile incepusera sa imi ude ochii. Atunci l-am intalnit prima data pe Koenma!In timp ce stateam in coltul meu intunecat , prinsa in panza groazei, o lumina puternica a sfasiat intunericul si in fata mea a aparut un fel de  bebelus.Acesta mi s-a prezentat spunad ca este printul lumii spirituale ,apoi  a inceput sa imi povesteasca ce se  intamplase in acea seara.Se pare ca era vina mea !Mi-a povesti ca eram un copil aparte si ca primisem niste puteri speciale si de aceea ma ruga sa devin unul dintre detectivii lumii spirituale ,desigur doar dupa ce voi invata sa imi controlez puterile.Astfel mi-a lasat un dispozitiv prin care  a zis ca ma va contacta  cand va veni timpul!!!
       Ce s-a intamplat mai departe nu e asa important ,cu timpul am invatat sa imi controlez puterile ,iar koenma a zis ca atunci cand  imi va gasi o echipa de detectivi spirituali ma va contacta iar.~~~~~~

      Acum sa ne intoarcem in prezent!!Deci cum am zis mai devreme micutul dispozitiv a inceput sa tarie .eu am ridicat clapeta iar pe ecran a aparut imaginea lui Koenma !!Acesta s-a uitat la mine apoi a zis:
      -Ma bucur sa te revad, Larisa!!Se pare ca te-ai schimbat mult!
      -Treci la subiect!!!
      -Ah!Ai ramas la fel de rece!Dar trecem peste asta .Banuiesc ca sti de ce te-am contactat ,nu-i asa?
     - Ai format o echipa de detectivi spirituali  si vrei sa ma alatur lor?
     - Exact!!!I-am chemat la ora 5  ca se le dau o noua misiune, deci as vrae sa vii si tu ca sa ii intalnesti!!!
      -Nu cred ca am de ales,asa ca o sa fiu acolo!
      Cu aceste ultime cuvinte am inchis micutul dispozitiv , apoi m-am uitat la ceasul pe care il aveam prins la incheietura.Mai aveam o ora pana cand trebuia sa  merg in lumea spiritelor. Am mers sa ma schimb ,dupa care am coborat in bucatarie  sa mananc ceva deoarece imi era putin foame.La 4:40 eram gata sa plec spre cel mai apropiat portal catre lumea spiritelor ,dar cand am deschis usa, picaturi mari de apa au inceput sa  imi loveasca fata .Incepuse ploaia exact cum spusese Kurama. Am intrat iar in casa ,am mers sa imi iau o umbrela, apoi am plecat.
      Alergam printre lacrimile  ploii ce dansau in bataia vantului.Stropii de apa ce se imprastiau  cand treceam printr-o balta imi udau picioarele , iar vantul ce imi batea in fata imi usca ochii.Cand am ajuns la intrarea in Lumea spiritelor ,era deja fara cinci minute.M-am grabit sa caut portalul , pe care l-am gasit in spatele unor cutii mari, acoperite de  praf , dupa care am patruns in Lumea spiritelor.
      Acolo am fost intampinata de Botan, unul din ghizii Lumii spirituale .Aceasta s-a prezentat  apoi  m-a rugat sa o urmez.M-a condus printr-un hol mic si intunecat ,dupa care am iesit intr-o incapere inalta tot la fel de slab luminata, am urcat niste scari  si am ajuns intr-un hol imens bine luminat si curat.Botan ma insotit pana ce am ajuns in fata a doua usi mari,apoi a plecat spunandu-mi sa astept acolo pana voi fi chemata inauntru.
       M-am plimbat  timp de vre-o doua minute in acel hol imens, cand in cele din urma o voce bine cunoscuta mi-a zis sa intru.M-am apropiat de usa  si am deschis-o ,iar inauntru am vazut pe cineva pe care nu ma asteptam sa il vad acolo.


Sper ca a iesit mai bine decat primul capitol!
Sa sti Moony ca iti astept comentariul.   


_______________________________________
pus acum 14 ani
   
Moony691
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 4080
Moony691 EDIT: heh, un mic artificiu ca sa evit dublul post, dar si sa iasa in evidenta. Penalizare sau nu, nu prea ma doare.

Deci voiam sa subliniez ca vreau foarte tare sa vad cum evolueaza firul narativ al acestui fic si o rog pe autoare sa nu ma uite, sunt extra-curioasa. In concluzie, continua! Am terminat.





Uite cum imi dai tu de treaba, in loc sa ma lasi sa zac semi-constienta, cu neuronii atrofiindu-mi-se. Revenind...


   Sunt niste chestii pe care am uitat sa ti le spun ieri si abia cand m'am culcat, mi-am amintit. Oricum, sa incep!

     Ideea: am mai vazut undeva scenariul asta, la alt fic YYH. Pers principal il cunostea pe Kurama, ba chiar ii era vecin [OMG] si il regaseste la Koenma. Asta se va intampla, nu? Nu am stricat nimanui suspansul, cred ca toti se prinsesra. Faza asta mi'a cam lasat un gust amar in ochi [in fine]. Sper sa fii mai ingenioasa data viitoare. Sper ca altii sa nu mai fi citit acest scenariu... Te'ai inspirat de undeva sau ceva in genu'?

      Dimensiunea: E binisor, spre mai mare! Acum, cat inca sunt mici, pot sa iti arat fiecare greseala
     
      Moduri de expunere:
  Descrierea: pufos, vad ca ori m'ai ascultat ori ai facut pace cu ea, ca ai la inceput si imprastiata pe acolocuri Bun asa. Mai trebuie lucrat, dar e o imbunatatire importanta fata de primul capitol.
  Dialogul: imi place ca nu'l pui aiurea. E cat trebuie si unde.
  Naratiunea: e buna.

      Figuri de stil: sunt, sunt si iar sunt. Aici nu's probleme. Vezi sa nu exagerezi, punand epitete in locuri aiurea.

      Punctuatia: tot nu ai scapat de semnele exclamarii... Pai ce facem cu ele?  Unde trebuie, lasa numai unul. Pe un forum de specialitate ai fi fost penalizata la greu. Incetisor si cu grija Ai uitat de o ortograma, mi se pare. Lasa, ca iau la puricat tot. Sa nu uit! Tine de estetica, dar dupa fiecare semn de punctuatie se lasa spatiu, nu si inainte. E mai usor de citit si urmarit.
Cu virgulele e mai greu. Cum sa iti spun?! O iau incet:
- inainte de "dar" si "iar" se pune mereu virgula in cadrul unei fraze [cred ca stiai];
- dupa o propozitie de inceput de fraza care specifica locul, timpul sau modul, se pune virgula. Cum am facut la aceasta linie. " dupa o propozitie de inceput de fraza care specifica locul, timpul sau modul" exprima locul, deci am pus virgula. La fel e si in cazul unor simple cuvinte care exprima asta.
   Ex: Deodata [virgula] am tipat.
   Sper ca ai inteles ce ma chinui sa spun. Nu e  usor sa bagi materie in cap mai devreme, brrr! Uite ceva care te'ar putea ajuta, daca doresti!  Click

     Acum, corectura! La faza cu spatiile nu voi corecta mereu ai inteles ideea.




anime^_^sweet a scris:


Capitolul 2 ~ Secretele ies la iveala
Partea I

     Deschid ochii punct Un cer senin se prelinge usor deasupra mea fara space , iar cortina norilor se ridica  si  dezvaluie incet primul actor de pe scena cereasca punct Soarele straluceste maiestuos pe bolta infinita ,iar razele lui jucause  danseaza printre  frunzele copacilor. space dupa virgula, nu inainte
     Ochii imi sunt indreptati spre cer , dar parca privesc in gol.Sclipirea din ochii mei albi ca primii fulgi de nea  a palit .Mii de ganduri imi inunda mintea si ma absorb  intr-un abis intunecat  punctStau intinsa pe  placile reci din beton de pe acoperisul scolii si astept punct
      Deodata virgula un clinchet ma trezeste din visare. space dupa punctE clopotelul ce anunta inceperea orelor de curs.Ma ridic plictisita si ma indrept spre usa .Cobor scarile virgula dupa care  merg in clasa. Ma asez in banca , fara virgula, merge un "si" astept punct Dupa vre-o este "vreo" cinci minute virgula- e faza cu timpul apare si profesorul virgula iar ora incepe.Este ora de engleza insa eu nu pot fi atenta. Privesc pe fereastra si din cand in cand la profesor ,dar  mereu cerul senin si albastru  imi distrage atentia.Timpul trece iar eu continuu  sa privesc cerul.Insa clopotelul ce anunta sfarsitul orelor de curs sfasie linistea. anunta inceputul/ sfarsitul orelor de curs... este repetitie, mergea o schimbare de exprimare aici Eu imi iau geanta virgula dupa care pornesc spre casa.
       Cand ajung in fata scolii , o voce imi spune sa ma opresc .Ma intorc  si il vad ! Un baiat inalt cu parul lung si rosu ca flacara apusului  si doi ochi verzi de culoarea  smaraldului alearga spre mine. Numele lui este Kurama este colegul si virgulatotodata virgulavecinul meu. Avem 2 posibilitati aici, pentru enunt. 1) "Numele lui este Kurama si imi e coleg si, totodata, vecin." 2) Kurama, colegul si, totodata, vecinul meu, se apropie." Se opreste langa mine si un zambet cald ii lumineaza fata. Eu il privesc in liniste virgula dupa care el adauga:
       -Tacuta ca deobicei,Larisa!! "de obicei" si un singur "i"
       Tac si il privesc in continuare.El zambeste dupa care spune: alta repetitie. Incearca un ", apoi adauga". Sunt o multime de e expresii care pot inlocui altele, desi sensul e acelasi!
       -Hai sa mergem spre casa, s-ar putea sa inceapa ploaia punct
       Il aprob virgula dupa care pornim .In fata casei mele ne despartim ,iar  el isi continua drumul.Dupa ce intru in casa virgula ma indrept spre fereastra  si il privesc in liniste cum dispare printre frunzele tufelor de trandafiri!!! punct
       Aleea devine iar pustie si doar linistea e cea care rasuna  prin imprejurimi ! punctOftez adanc si ma indrept spre scari ,dar virgulacand sa urc prima treapta ,se aude un tarait ! punctMa intorc, fara virgula si virgulape pantofarul de langa usavirgula vad micutul dispozitiv de comunicare pe care mi-l daduse Koenma . Il iau in mana, stau putin pe ganduri daca sa raspund sau sa il arunc sub o perna ca sa nu il mai aud, dar in cele din urma ridic clapeta si  imaginea lui Majuscula, ca e nume koenma aparae "apare" pe micutul ecran.
       
       
In locul chestiei cu viermii [ asa numesc eu "~", mi se pare amuzant. ], puteai pune Flashback si sa incepi direct cu " Dupa ce tutorele meu...". Primele 2 enunturi oricum nu dau bine.


~~~ Poate va intrebati cine e acest majuscula koenma si de ce mi-a  dat un astfel de dispozitiv!Ce-i drept este ceva ce nu v-am spus!Dupa ce tutorele meu virgula, ca incadrezi explicatia, adica numele, intre virugule. Eu asa am invatat ca se face dl Tsukishima  virgula a murit ,ceva ciudat mi-a schimbat viata !!!I punctIntr-o seara de vara , o caldura ingrozitoare stapanea orasul.Vrand sa ma racoresc, m-am dus sa imi iau ceva de baut ,dar virgulacand am atins paharul  , un fior rece ,pornind de la mana ,mi-a cuprins intreg corpul , iar in urmatoarea clipa  fara virgula,paharul a inghetat si s-a spart.Un sentimet de teama a inceput  sa imi cutreiere mintea ,iar un fior de groaza amestecata cu uimire  a reusit sa puna stapanire pe corpul meu si virgulain urmatoarea secunda virgulasa ma tranteasca   pe faianta rece .Cand mi-am revenit , am incercat sa  ma ridic sprijinindu-ma de scaun , dar virgulain momentul in care l-am atins virgula a inghetat.Atunci am luat[u] cratima[/i]o la fuga spre camera mea .M-am ghemuit  intr-un colt invaluit in intuneric  si am asteptat in liniste.O multime de ganduri imi framantau mintea ,frica se juca cu nervii mei ,iar lacrmile incepusera sa imi ude ochii. " imi ude ochii", mi se pare cam aiurea. Ce zici de " incepusera sa-mi scalde obrajii" ?Atunci l-am intalnit prima data pe Koenma!In timp ce stateam in coltul meu intunecat , prinsa in panza groazei, o lumina puternica a sfasiat intunericul si in fata mea a aparut un fel de  bebelus.Acesta mi s-a prezentat spunad "spunand" ca este printul lumii spirituale ,apoi  a inceput sa imi povesteasca ce se  intamplase in acea seara.Se pare ca era vina mea punctMi-a povesti ca eram un copil aparte si ca primisem niste puteri speciale si de aceea ma ruga sa devin unul dintre detectivii lumii spirituale "Lumii Spirituale", ca e ceva gen planeta, deci mereu cu majuscule,desigur doar dupa ce voi invata sa imi controlez puterile.Astfel mi-a lasat un dispozitiv prin care  a zis ca ma va contacta  cand va veni timpul!!! punct
       Ce s-a intamplat mai departe nu e asa important , punct, apoi majuscula [/i
]cu timpul am invatat sa imi controlez puterile ,iar [i] care i'ai furat majuscula lui Sweet?!  Va bat, mai! koenma a zis ca atunci cand  imi va gasi o echipa de detectivi spirituali ma va contacta iar.~~~~~~

      Acum sa ne intoarcem in prezent!! punct Deci virgula cum am zis mai devreme virgulamicutul dispozitiv a inceput sa tarie . Majusculaeu am ridicat clapeta virgulaiar pe ecran a aparut imaginea lui Koenma !! punctAcesta s-a uitat la mine virgulaapoi a zis:
      -Ma bucur sa te revad, Larisa!! un singur "!"Se pare ca te-ai schimbat mult! un singur "!"
      -Treci la subiect!!! un singur "!"
      -Ah! virgula, minusculaAi ramas la fel de rece!Dar trecem peste asta .Banuiesc ca sti m'am interesat si este "stii", e pers a 2-a de ce te-am contactat ,nu-i asa?
     - Ai format o echipa de detectivi spirituali  si vrei sa ma alatur lor?
     - Exact!!! un singur "!"I-am chemat la ora 5  ca se le dau o noua misiune, deci as vrae "vrea| sa vii si tu ca sa ii intalnesti!!! un singur "!"
      -Nu cred ca am de ales,asa ca o sa fiu acolo! Bine ca ai pus numai un "!"
      Cu aceste ultime cuvinte virgula am inchis micutul dispozitiv , apoi m-am uitat la ceasul pe care il aveam prins la incheietura.Mai aveam o ora pana cand trebuia sa  merg in lumea spiritelor. Am mers sa ma schimb ,dupa care am coborat in bucatarie  sa mananc ceva virgula deoarece imi era putin foame.La 4:40 eram gata sa plec spre cel mai apropiat portal catre lumea spiritelor ,dar virgulacand am deschis usa, picaturi mari de apa au inceput sa  imi loveasca fata .Incepuse ploaia virgula exact cum spusese Kurama. Am intrat iar in casa ,am mers sa imi iau o umbrela, apoi am plecat.
      Alergam printre lacrimile  ploii ce dansau in bataia vantului.Stropii de apa ce se imprastiau  cand treceam printr-o balta imi udau picioarele , iar vantul ce imi batea in fata imi usca ochii.Cand am ajuns la intrarea in Lumea spiritelor ,era deja fara cinci minute.M-am grabit sa caut portalul , pe care l-am gasit in spatele unor cutii mari, acoperite de  praf , dupa care am patruns in Lumea spiritelor.
      Acolo am fost intampinata de Botan, unul din ghizii Lumii spirituale .Aceasta s-a prezentat  apoi  m-a rugat sa o urmez.M-a condus printr-un hol mic si intunecat ,dupa care am iesit intr-o incapere inalta tot la fel de slab luminata, am urcat niste scari  si am ajuns intr-un hol imens bine luminat si curat.Botan ma insotit pana ce am ajuns in fata a doua usi mari,apoi a plecat spunandu-mi sa astept acolo pana voi fi chemata inauntru.
       M-am plimbat  timp de vre-o "vreo" doua minute in acel hol imens, cand virgulain cele din urma virgula o voce bine cunoscuta mi-a zis sa intru.M-am apropiat de usa  si am deschis-o ,iar inauntru am vazut pe cineva pe care nu ma asteptam sa il vad acolo.




     Posibil sa mai fi uitat ceva, sunt si eu om! [ Poate]
     Sper din nou ca nu te'a deranjat parerea mea. Oi fi eu acida, dar e treaba mea. Vad ca ai bunavointa sa evoluezi, ceea ce e minunat. Tine'o tot asa spre bine! Ciao!
pus acum 14 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la