JustMe
Anime Mega Fan ^_^
 Din: Vise
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 7318
|
|
primul in lb romana, hope it doesn`t suck OKAY deci acest fic este mutat de pe un alt forum [inactiv si plictisitor] deci primul post cuprinde tot ce am scris pana acum, deci e foarteeeee luuuungggg 
----------------------------------------------------------------------------------------------------
In Romania, Brasov, intr-un cartier marginash si la cateva case de padure sta o fata de 14 ani la fereastra si priveste Tampa. Cand era innorat sau cu ceatza, ceva rau urma sa ii se intample, dar astazi era soare si senin iar vantul parca se juca printre frunzele copacilor. O zona destul de linistita a orasului, departe de galagie dar tot odata aproape de agitatie.
Pe varful unei stanci, izolat, se afla un copac enorm, se putea spune de departe, cel mai probabil un stejar, fiindca iarna ramanea fara frunze si totusi statea acolo ca un steag al vicoriei pe unul dintre cei mai inalti munti. Atat de puternic, statea de sute de ani, probabil, iar o dorinta arzatoare o cuprindea pe fata de fiecare data cand vedea copacul: sa urce si sa priveasca in jos de pe una dintre crengile sale solide.
Povestea noastra incepe cand, intr-o zi din vacanta de vara, cand Clara a terminat clasa a 7a cu 9.99, s-a urcat pe furish pana in varful stancii. Cumva, si-a pacalit cunoscutii ca se duce la ziua unei prietene care sta in zona si deci avea toata ziua si o parte din noapte numai pentru ea. Pe la apus a ajuns. Avuse dreptate, era un stejar, cu trunchiul gros incat se putea construi o camera de marime medie in interior.
"Nu ma mai intorc acum" se gandeste si urca, insa deodata, TROSC si creanga putreda se rupe iar Clara cade in gol. Ultimul lucru pe care si-l aminteste este... stejarul, indepartandu`se repede, apoi intuneric total.
"Unde sunt...?" isi aude vocea in ecou dar nu poate vedea nimic. "Ce s-a intamplat...?" amintirile o lovesc brusc si simte ca ar cadea din nou, de data asta pe ceva moale si... cald... O sclipire de lumina, isi deschide ochii de un maro-auriu in care toata lumea se pierdea so priveste in jur. Simte ca totul se invarte, apoi, se opreste. Pur si simplu. Atunci realizeaza ca se afta intr-o camera necunoscuta, aparent un dormitor, destul de decent, dar totusi strain. 'Nu stiu unde sunt dar stiu ca nu voi ramane pentru mult timp, oriunde aici este' vorbeste in gandul ei speriata. Mi se pare si normal, cine n-ar fi? O fata frumoasa, singura, intr-un dormitor necunoscut...?
Clara era o fata de inaltime medie, cu parul castaniu spre ciocolata si straluciri aurii, cu ochii mari si calmi, cu pielea fina, alba ca laptele si cu mersul fin si delicat, putin leganat, ca al unei balerine, ca un fulg cazand pe pamant. Multi erau orbiti de frumusetea radianta a acestei fete, dar o evitau crezand-o acel tip de increzuta fitzoasa cu aere in cap. In schimb, era putin timida, calma, amuzanta, dragutza cu toti cei care-i dadeau acea shansa si ar fi facut orice pentru cei cativa oameni care ajungeau aproape de ea. Parintii erau prea protectivi, as ca in timp, s-a indepartat de ei, cerandu-le sa vada ca nu mai era fetitza aceea si ca intre timp, a crescut. Acum, o singura fata ii era ca o sora, poate chiar mai mult. Singura care a trecut de zvonuri si a riscat, castigand cea mai buna prietena pe care o putea avea cineva.
Totusi, nu vroiai sa o enervei, fiindca nu era deloc placuta. Pe cat de cuminte si inocenta parea, pe atat de bine stia sa transforme viatza cuiva intr-un chin continuu, facand persoana sa traiasca Iadul, actionand singura si pe la spate. Ca un sharpe veninor, aparea cand nu te asteptai si ataca punctele cele mai slabe, din nou si din nou.
Dar sa ne intoatcem la poveste fiindca usea se deschide si ochii Clarei se maresc(o.o 0.0 O.O) iar inima ei o ia razna, la propiu. Bate de parca mai are putin si-i sare afara din piept, si nu at fi avut o misiune grea la cat de fragila Clara era. Unul dintre motivele pentru care era scutita de sport si efort fizic...
Sarmana fata intzepeneshte, impietrita. Usa se deschide cmplet pentru a dezvalui un baiat cam de varsta ei, poate cu un an sau 2 mai mare, cu parul lung, roshcat, cu ochii mari si verzi, acea nuantza rara a smaraldului in lumina soarelui. Privirile lor se intalnesc si fata se calmeaza dintr-o data, era ca si cum ar fi avut incredere in strain.
-----------
Clara il privea fara sa scoata un sunet.
"A, te-ai trezit? Ma bucur, incepeam sa-mi fac griji" Chiar strainul sa-si faca griji? Fetei nu-i venea a crede, nimeni inafata de parinti si de prietena sa nu-si facuse vreodata griji pentru ea.
"Din pacate, am o... veste nu tocmai buna..." Ochii Clarei se umplu automat de ingrijorare si gandurile-i zboara inapoi acasa. "Parintii tai..." Baiatul inspira adanc, era evident ca ceva rau se intamplase "...nu mai sunt" Lacrimi apar in ochii fetei si apoi aluneca pe fatza sa mica, lovindu-i pumnii stransi. Nu putea crede ca era singura.
"...Ce... s-a intamplat?" Vocea-i tremuranda semana cu o melodie divina iar buzele rosii-rozalii se mishcau precum doua petale de trandafir. Baiatul se uita la ea fara un cuvant pentru aproate 2 secunde.
"...Nu se stie, inca" 'sau nu vei stii, cel putin pentru un moment' continua in mintea lui "dar se crede ca cineva ar fi dat un jaj. Casa a ars, au fost gasiti legati intr-una dintre camere" 'cel putin, ii voi spune adevarul partial'. Fatza ei luminoasa se intuneca cu fiecare cuvant pe care-l auzea, simtea ca cerul s-a prabushit peste ea. Unde se va duce acum? Ce va face? Mii si mii de intrebari, de fapt aceleasi cateva, rasunau ca un ecou in mintea ei si parca timpul s-a oprit in loc. In locul perlelor au ramas doua urme sarate si albicioase pe pielea ei.
Baiatul parca citeste pe chipul Clarei intrebarile chinuitoare si se aseaza pe pat, langa ea. Fata tresare si isi ridica privirea, nimeni nu se apropia de ea, inafara de Anna, prietena sa.
"E ceva despre care vrei sa vorbesti?" Clara il privea in continuare, fiindca nu-si imaginase pana atunci ca mai erau si alti oameni care sa se poarte frumos cu ea.
"...Unde sunt?" Un murmul precum vantul printre copacii lui August.
'Cum sa-i spun? se va speria' "Eram intr-o calatoie in tzara ta, esti in Japonia, Tokyo"
Privirea ferei devine rece. Ar fi vrut inapoi, dar nu putea cere mai ult de la un strain care-i salvase viatza.
"Cat timp am fost inconshtienta? Japonia e in capatul celalalt al Asiei, Romania tocmai in Europa..."
"Aproape o zi"
"O zi intreaga...?" 'dar cum se poate? mi s-au parut cateva secunde!'
"...aproape... Cum te simti?"
"Bine, multumesc"
Vorbeau in Engleza, dar cum Clara era mult inaintea clasei, a devenit la fel de buna ca la Romana, limba natala.
Atunci Clara a realizat: vorbea cu un baiat, fara sa-i stie macar numele. El se ridica, lasand un schimb de haine pe pat. Clara se schimba si asteapta acolo. O bataie la usa.
"Pot sa intru?"
"Da"
Se intoarce.
"Um... Cine esti?" 'okay, macar atat imi poate spune, nu?'
"Minamono Shuichi... tu?"
Clara se uita la el pentru cateva secunde, unele fete de la ea din clasa, care se uitau la animeuri, vorbeau mereu despre el. Totusi, ea nu a fost niciodata interesata.
"Andrashii Clara" Murmura fata. Daca era adevarat ce auzise... dar totusi nu avea sens! Animeurile sunt desenate, dar baiatu din fatza ei era la fel de real ca ea.
"Da...?" ii observa privirea pierduta.
"A, nimic..." ea zambeste fals, deci era mai confuza decat s-ar fi putut bietul baiat gandi.
"Vrei sa manamci ceva...?" 'trebuie sa-i fie foame dupa atata timp'
"...Mda" Clara se uita in jos.
"Vino, o sa-ti arat apartamentul, apoi putem manca ceva" Asta o sperie putin pe Clara, gandindu-se ca ar putea locui acolo. O tenta rozalie ii incalzeste obrajii.
Apartamentul avea 2 camere, nu foarte mare... Destul de frumos amenajat... Seara a venit pe nesintite si Clara a primit una dintre camere, cea in care s-a si trezit, insa cuvintele 'aceasta va fi camera ta' ii rasunau in urechi, in minte, ca un ecou. In timp ce se schimba, pe langa fereastra trece o umbra, atat de rapida incat apare nedefinita in ochii ei. Cand ramane soar in lenjerie, fereastra se deschide. Inainte sa vada cine era, apuca bluza sa se acopere, isi inchide ochii si un tipat nevinovat ii scapa. In secunda urmatoare, Shuichi deschide usa pentru a-l vedea pe amicul lui, Hiei, in camera, si pe Clara... no tocmai imbracata.
"Hiei! Ce cauti aici la ora asta!" Oops, nu-i bine sa-l enervezi...
"Am venit sa vad ce faci. Ce cauta fata asta pe jumatate dezbracata in camera ta?"
Clara luase un curs de japoneza in particular, deci a inteles, in mare parte, ce vorbeau. Fatza bietei fete se inroshise da o vishina in luna lui August.
"Iesi afara din camera!"
"Hn, fa ce vrei..." si baiatul acela scund, purtand doar negru, iese pe unde a venit. Un alt geam se aude, s-a dus in camera cealalta.
"Imi pare rau pentru ce s-a intamplat, Hiei nu prea foloseste usha" Shuichi paraseste incaperea iar Clara inghide fereastra. 'Asta cine mai e? Si de ce sa vina aproape de miezul noptii?!'
Clara asculta din pat ce se vorbeste, sau mai bine zis ce se striga, in camera cealalta.
"Kurama?! Ce cauta un OM in apartamentul tau?!"
'Kurama?! huh?!'
"ce era sa fac? Daca ar fi cazut, ar fi murit"
"Exista spitale unde o puteai lasa"
"A ramas fara o familie sau fara o casa si nu stiu de ce dar pare ca focul nu a fost din lumea ei"
'lumea mea?! oare am tradis bine?'
"Hn, traiul printre oameni te`s facut atat de slab..."
"Nu mai intra in camera aia si incearca sa folosesti usha data viitoare. Si vino la ore normale, nu vreau sa afle despre lumea cealalta, nu e un loc prea prietenos"
"De cand iti pasa de oameni?!"
"Uite, ..."
De aici nu a mai inteles prea bine, era ca si cum s-ar fi calmat amandoi, totusi auzise destul pentru a nu mai avea somn.
--------
Toata noaptea s-a foit si s-a rasucit de pe o parte pe cealalta, era prea cald si in final a cedat si a deschis fereastra. 'huh, sper ca a plecat... cum il chema oare? parca ceva cu H...'. De indata ce loveste perna, se afunda in ea si adoarme adanc. In vis, tot ceea ce s-a intamplat, de la momentul in care a urcat pe stanca si pana in seara aceea, toate amintirile i se aratau din now, ca un film mut.
Dimineatza simte o caldura placuta mangaindu-i pielea moale. Genele-i lungi si arcuite se desprind unele dintre altele si se retrag de o parte si de cealalta, pazind perlele de dupa acestea. O raza de soare se reflecta stralucitor in ochii Clarei. O pasare mica cat sa-o tii in palma canta de zor pe pervazul geamului. Clara zambeste si parca intreaga camera se lumineaza, apoi se indreapta, incet incet, spre micutza creatura care, surprinzator, in loc sa zboare o asteapta acolo, ciripind. Cand era aproape de ea, Shuichi intra in camera si vazand-o, ii striga sa se opreasca:
"Clara! Stai!"
Fata se intoarce iar pasarea fuge speriata.
"Huh?! Dar era doar o-"
"era un dem-" se opreste, shocat de scaparea sa.
"un ce...? dem...?" Clara intreaba curioasa iar el se uita in jos, era prea mult si trebuia sa-i spuna.
"si ce e cu baiatul acela ciudat? suntem la etajul 3 sau 4 iar el se plimba pe la fereastra, aproape de miezul noptii?"
Kurama ofteaza si isi da seama ca nu mai avea alta alternativa. Totusi, aceasta ar fi pus-o in pericol pe sarmana fata, care pana la urma nu avea nicio vina.
"Clara, stai jos. Stiu ca poate nu ma vei crede, dar pasarea aceea era un demon, o creatura dintr-o alta lume. Nu poate fi gasita de catre oameni, sau cel putin, nu fara putin 'ajutor'."
"Ca o alta dimensiune?" Clara pare sa inteleaga totul, mai bine decat Suichi s-ar fi asteptat.
"Vezi tu, cele doua lumi sunt separate, astfel incat demonii sau stafiile foarte puternice sa nu aiba acces in lumea Umana iar oamenii sa nu poata intra in lumea Spirituala. Hiei, prietenul meu, stia ca aceasta era camera mea si uneori mai stateam de vorba, fiind demon nu are nevoie de atata odihna ca un om."
"si cine e... Kurama...?" 'sper ca am retinut bine'
Kurama o priveste aproape o secunda intreaga fara nicio reactie. De unde sa fi auzit Clara numele acela?!
"...Eu sunt. Suichi este numele pe care l-am luat cand am venit in lumea aceasta. Numele meu adevarat este Yoko Kurama, sunt un..."
"... demon vulpe?" 'okay, daca celelalte lucruri s-au potrivit, poate...'
Kurama ramane shocat de vorbele fetei.
"...de unde... stiai?"
"Este un anime numit Yu Yu Hakusho si majoritatea colegelor mele sunt nebune dupa tine si Hiei. In pauze, am mai auzit cate ceva si am zis ca daca totul se potriveste, poate..."
"Si cat de multe sti, mai exact?"
"Nu prea multe, trebuie sa zic ca nu m-a interesat niciodata. Din ce-am mai auzit, mai stiu ceva de un detectiv, ceva cu Yu... nu-mi aduc aminte, si un om care poate simti prezentza spiritelor, sau cam asa ceva...'' 'trebuia sa fiu mai atenta'
'Bun. Poate totusi nu va fi in asa pericol... Stai, de ce sunt dintr-o data preocupat de ea?!' "Detectivul era cumva Yusuke?"
"Asa! ...Deci e adevarat?!"
"Se pare" ii zambeste si ea raspunde la fel, iar el se pierde in ochii ei.
'Hiei avea dreptate, chiar am devenit mai slab... sau mai bine zis, tu esti mai slab!' 'huh?' 'sa te indragosteshti de un om? si mai mult, m-ai tras si pe mine in asta!' 'Yoko, termina! nu ma indragostesc de nimeni, e doar un om' 'atunci scapa de ea! am o imagine, ai uitat? si tu de asemenea! co-o sa zica Yomi, de exemplu, daca va auzi asa ceva?' 'cum sa scap de ea? nici macar nu are unde sa se duca! si tie-ti pasa numai de imaginea ta de bandit legendar si de temut?!' 'si de tine'
Stomacul Clarei scoate un zgomot, anuntzand ca-i era foame, si asta-i opreste sirul de ganduri lui Kurama. Clara prinde o tenta roz in obraju si lasa privirea-n jos. 'Nu acum!!!! Huh? de ce ma deranjeaza, totusi?!'
Kurama rade putin vazand reactia fetei, ii amuza pe amandoi, mai putin pe Clara. El pleaca si Clara ramane sa se schimbe. Fiind cald, alege o rochie roz deschis, vaporoasa, de vara, si isi lasa parul lung pe spate. Onduleurile-i ajungeau pana aproape de genunchi, arcuindu-se ca valurile unei mari linistite intr-o zi de vara. Cand intra in bucatarie, Kurama o tinteste cu privirea iar fata roseste.
"...Ce e?"
"...Nimic..." 'arata atat de bine in roz...' 'iar incepi? okay, scapa de ea!' 'am zis o data nu' 'te indragostesti de ea! si e un om!' 'iar cu diferentza de rase?! e chiar tot ce conteaza pentru tine?!' 'nu...!' 'ti s-a parut amuzanta cand a lasat capul in jos, pe pat, asa ca nu mai zi de mine!' 'poftim?! tu erai peirdut in ochii ei!' Kurama isi ia in sfarshit ochii de la Clara care se aseaza la masa, uitandu-se pe fereastra. Pare a fi cu mintea departe, probabil inapoi acasa, la vechia ei casa.
-----
In timpul mesei nimeni nu a scos macar un cuvintzel. Apoi Clara se ridica si se duce sa-si spele farfuria.
"Ce faci?"
"Um..." 'uh-oh...'
"Nu trebuie sa speli aici" Kurama zambeste iar fata isi reia calmul.
"...Dar ma gandeam ca... daca tot voi sta aici..." 'de ce vorbesc asa?! parca nu-mi gasesc cuvintele!'
Atunci Kurama isi aminteste ca fata a auzit numele lui de la Hiei, care a vorbit numai in Japoneza.
"Tu intzelegi Japoneza...?"
"...um... Nu mult, am luat un curs acum un an, cred" 'nici nu mai stiu ce timp este cand ma uit la el! ce mi se-ntampla?!'
'deci l-a inteles pe Hiei...' 'ti-am mai zis o data sa scapi de ea! acum ne face numai necazuri!' 'ce necazuri? ca intelege Japoneza? Mai bine pentru ea, cand va incepe iar scoala...' 'poftim: nici macar nu-i sti varsta'
"s-ar putea sa te ajute cand va incepe din nou scoala..." 'o sa i-o aflu'
"da..." un suras slab "7 clase, mai am una si intru la liceu..." 'iar parintii au promis sa-mi faca o surpriza...' Fatza ei luminoasa se intuneca putin.
'a 7a? adica...?' 'adica vreo 14 ani' 'mai mica decat tine?' 'un an nu e mare diferentza' 'ma rog, scapa de ea. Ieshiti in orash si o lasi in centru' 'nici gand! era un demon pe urmele ei, acelashi care a rupt creanga' 'si?' cum adica si?!' 'atatia oameni sunt ucishi zilnic, unul in plus nu se va observa' 'nici gand'
"vrei sa-ti arat orashul?" 'in sfarshit!' 'nu o las acolo'
"uh, da, sigur..." Fata gaseshte nishte balerini care sa mearga cu rochia si isi prinde carliontii intr-un smoc gros, la spate, astfel ca acum arata mai scurt cu aproape o lungime de palma. In cateva minute au plecat, Clara afla ca aproximase corect, liftul a plecat de la etajul 4.
Au trecut pe langa mai multe magazine, o shcoala, un cimenatograf, in final oprindu-se langa o fantana arteziana. Apa clipocea agitata racorind aerul din-prejurul sau. Il lumina soarelui apa parea a fi cristal lichid iar toate sclipirile ii se reflectau Clarei in ochi aurii, pe fondul unui maro-ciocolatiu-deschis.
'ridica-te si spunei sa astepte! chiar trebuie sa-ti spun eu totul?' 'nu, nu trebuie sa-mi zici nimic, fiindca nu o sa plec' 'ba o sa pleci inainte sa te vada cine-'
"Hey, Kurama!"
'si Kuwabara te salveaza... patetic' 'mai lasa-ma, nu e nici timpul'
"Buna" 'si nici momentul pentru asta, asa ai zis sa scap si de Yusuke si fara el as fi murit, la fel si tu' 'cine oare te-a pus sa folosesti oglinda aia?'
"Cine e frumoasa domnishoara?" Ochii ii stralucesc lui Kuwabara.
"Nu prea stie Japoneza, nu e din Japonia"
"Atunci cum te intzelegi cu ea?"
"Engleza."
Clara urmarea intelegand partial, cu un zambet tiid pe fatza. 'Baiatul asta nu pare prea deshtept...' si ofteaza in sinea ei.
"Dar nu prea stiu Engleza! Abia am trecut!"
Clara chicoteshte putin la fatza baiatului.
"Ea e Clara" Kurama zambeshte din nou zicand numele acela.
Un alt baiar, cam neatent, purtand verde, se apropie si o vede pe Clara.
"Kurama, ai prietena?" se uita la amandoi.
"Nu. Am adus-o aici fiindca nu avea unde sa se duna din cauza unui demon" 'ti-am zis ca asa pare?!' 'taci!' 'de ce? dovada fiul lui Raizen! cateva secunde si te-a descoperit' 'ba nu, fiindca nu avea ce sa descopere'
"Nu e din Japonia, asa ca vorbeshte in Engleza. In telege si Japoneza, dar numai partial"
Clara zambeshte.
"Buna..." 'si Hiei? hm, cred ca ii place mai mult noaptea...'
"uh... stiu nu Engleza" Yusuke murmura iar Clara chicoteshte din nou la gramatica si accentul lui, dar intelege ce vrea sa spuna.
"E in regula, eu nu vorbesc Japoneza" Clara raspunde in engleza, rar, ca si cei doi sa inteleaga, macar partial.
"Kurama, pot sa vorbesc cu tine? Singuri?" Yusuke vorbeste din nou in Japoneza.
"Vin imediat" si Kurama pleaca cativa pashi mai incolo.
"Koenma, e un demon de clasa S in lumea Umana."
"Da... Cred ca stiu..." 'pasarea albastra' 'de acolo atata energie...?' 'se poate'
"Vrea sa mergem in biroul lui, acum"
'dar eu nu pot!' 'ba poti! ti-am zis sa scapi de ea!' 'taci' "Hm, ne vedem acolo" 'gasesc eu ceva'
[in timpul acesta, Clara cu Kuwabara]
"Japoneza cat intzelegi...?" Kuwabara incearca sa se faca pe cat posibil, mai putin de rushine 'uhh sper ca nu va rade de mine'
"Nu foarte multa, am invatzat cam un an"
"Da? Unde...?" 'ma descurc!'
"Un curs particular"
'un ce...? n-am prea intzeles... particular... un... ah!' "si esti de unde?"
"Romania" 'pff, poate la geografie sta mai bine'
'unde-i aia?!' Clara ii observa privirea.
"Europa" 'cum ma ashteptam...'
"Ah, stiam!" 'uhhh! de ce n-am invatzat macar continentele?!?!'
[Kurama si Yusuke vin inapoi]
"Mergem?" Yusuke, in Japoneza.
"Good-bye" catre Clara "Da, da, vin acuma" catre Yusuke
"Clara?" Kurama zambeshte din nou "a intervenit o problema si trebuie sa plec pana undeva-"
"Koenma?"
'cate stie fata asta?!' 'ti`am mai zis sa scapi de ea! ce nu intelegi din scapa de ea?!' 'lasa-ma! o s-o iau cu mine' 'poftim?!'
"Da, Koenma... Mai sti pasarea de pe geam?" Amandoi, Kurama si Clara, incep sa mearga spre casa "Ei bine, Yoko a simtit o energie, adica un fel de putere, foarte mare venind din directia ei. Acum, Yusuke spunea ca un demon dintre cei mai puternici se afla in libertate si se pare ca vom merge sa primim cateva informatii, apoi il vom vana"
"Dar arata ca o pasare normala... mai putin culoarea..."
"Demonii isi pot lua diferite forme" Intra in apartament, inchizand ush dupa Clara.
"Vreau ca tu sa ramai aici pana ma intorc. Nu deschizi usha sau geamurile, in rest poti face ce vrei. Nu stau mult" Clara aproba din cap iar Kurama pleaca.
[in biroul lui Koenda, acesta le prezinta 'pradatorul']
"Este un demon de clasa S, dintre cei mai puternici, care intr-un fel a trecut de granitze. Foarte inteligent, se pare ca are ca putere focul iar atunci cand o casa din Romania, Europa, a ars, doua suflete au fost absorbite si devorate, probabil, asta chiar inainte ca focul sa poata ajunge la cadavre. Se pare ca portalul de acolo a fost sigilat cu succes, felicitari Kurama, asa ca nu vor mai veni si altii. Ultima data a fost vazut sub forma unei pasari mici, de marimea unei vrabii, de culoare albastra. Vreau sa va continuati misiunea sub acoperire, nu avem suficiente informatii si ati risca prea multe in momentul de fatza."
[inapoi in apartament]
Clara se duce si inchide fereastra camerei ei, pe care o lasase deschisa, si deschide televizorul. Gaseshte un film, nu-l prinde de la inceput, dar era subtitrat in Japoneza si dublat in Engleza, asa ca intelege perfect. In acest timp, se simte deodata urmarita. Se intoarce de cateva ori, dar nu vede pe nimeni, asa ca decide ca aceea ar fi fost doar bogata ei imaginatie.
[pe drum]
Baietii vorbesc un timp despre monstru dar mintea lui Kurama e inapoi acasa, la omul care putea muri chiar in acea secunda. In curand, grupul se desparte, Hiei sarind intr-un copaca, Yusuke si Kuwabara o iau la strnga iar Kurama la dreapta.
[in apartament]
Filmul se apropie de final iar fata este ucisa. Clara nu suporta sa vada durere sau crima asa ca inchide televizorul chiar cand ucigashul se apropia se victima. Se duce in bucatarie si isi umple un pahar cu apa rece, era cald dar nu va deschide ferestrele, cum i s-a spus. Se intoarce din nou si in spatele ei sta un demon cu 5 coarne, 2 cozi, mai mare decat usha. Clara tzipa, scapa paharul din mana iar acesta se sparge in mii de ashchii stralucind roshu.
[pe hol] Kurama aude tzipatul si sunetul stichei lovindu-se de gresie si fuge insa usha era blocata pe interior, nu de Clara, bineinteles.
O izbitura de usha si putin sange se prelinge pe sub usha. Apoi, sunetul a geva mare venind in acea directie, o fereastra sparta...
Kurama fuge afara mai repede decat liftul il putea duce, gasind fereastra de la camera Clarei sparta, cu sange pe ea, insa nici macar o singura urma care sa indice unde s-ar fi putut demonul duce.
-------
[povestea Clarei / Pov. C]
Deshi ranita grav, isi recapata constiintza si vede ca demonul o cara pe sus, zburand deasupra Tokyo-ului. Incepe sa tzipe cat o tzineau plamanii cu o voce ascutzita incat demonul o scapa. Clara cade si cade si se sperie si inimioara ei fragila ii bate din ce in ce mai repede, de parca ar vrea sa-i sparga pieptul.
[Pov. K]
Kurama se uita in toate partile si gaseshte o creanga rupta cu directia spre cartierul marginash, parasit. Nimeni nu se ducea acolo, era locul perfect pentru a gasi un fugar sau un demon. Fuge intr-acolo si vede ceva cazand. Pe loc isi da seama ca aceea era Clara si se grabeste si mai mult. 'Fugi mai repede daca vrei s-o prinzi' 'incer- ce ai zis?' 'lasa asta, daca loveshte pamantul, corpul fragil al unui om ar ceda, inaltimea e prea mare' 'corect'
[Pov. C]
Cade speriata si tzipand pentru a lovi nishte saci si cutii. Aceshtia ii atenueaza cadereaintr-atat cat inima ei sa continue sa bata. Deshi ranita si in dureri mari, Clara se chinuie sa respire.
[Pov. K]
'NU!' striga amandoi in acelashi timp, vazand trupul Clarei disparand dupa un zid si apoi sunetul ei lovind ceva. Demonul urmeaza aproape, ceea ce inseamna ca fata mai era, inca, in viatza, insa nu stia pentru cat timp.
Un trandafir, o mishcare lina si rapida, iar creatura pare a disparea. In secunda urmatoare, apare la spatele lui Kurama, insa e distras de Yusuke, Hiei si Kuwabara, care au vazut demonul zburand pe deasupra orashului.
[Pov. C]
Ochii ii se umplu cu apa rece, mai rece decat gheatza, si privirea ii devine neclara. Nu stie ce a atins-o pe mana, un fior rece si toata durerea apune odata cu ultimele raze de lumina.
[Pov. Y]
"Fugi, Kurama!" Yusuke ii striga
"Ne ocupam noi!" aproba si Kuwabara, in timp ce Hiei aproba cu un gest.
Totzi 3 se napustesc asupra demonului din parti diferite cu cele mai puternice arme.
[Pov. K]
Fuge si ajunge langa trupul Clarei. O lacrima rece ii coboara pe obraz cand ii ia mana in mana lui. Ochii fetei se inchid ushor iar respiratia... aerul nu ii mai intra suficient in plamani... si nici nu mai iese... Vantul ii acopera fatza cu o shuvitza din parul ei, moale ca matasea sau poate mai moale. Lumina si rozul pal din obraji palesc din ce in ce, cu fiecare secunda scurta. Totusi, la un moment dat, de opreste... Respira incet si rar, sangele ii curge lin prin vene iar bataile inimii erau prea rare ca un om sa supravietuiasca.
[Pov. Y]
"Yusuke..." Hiei striga
"Kuwabara..." Yusuke il cheama
"Gata" Kuwabara striga inapoi...
Toti 3 il mai ataca odata si tot ce ramane din acel demon... este un praf negru purtat de vant...
"Hey, ce..." Entuziasmul lui Kuwabara paleshte, la fel si vocea, in momentul in care vede trupul Clarei, aparent moarta, in bratzele lui Kurama. Fatza lui era intunecata, nici chiar Hiei nu si-l amintea astfel, ci mereu zambitor, ridicandu-se dupa fiecare lovitura... Mai putin... aceasta...
Nimeni nu scoate un cuvant si il insotzesc pe Kurama pe o scurtatura pana la intrarea in bloc.
[Pov. H]
Hiei dispare in umbra noptii si urca in varful unui copac. Luna plica era roshie precum sangele seara aceasta, ceea ce se intampla cand o inima pura se zbatea intre viatza shi moarte.
[Pov. Y]
"Yusuke, luna e roshie sau mi se pare?"
"Huh?!" se trezeshte parca, din visare, si priveshte in sus "asa se pare"
"cum poti fi atat de nepasator? nu cred ca se intampla prea des asa ceva"
"Botan zicea ca asta se intampla cand o inima pura se chinuie sa bata"
"si cum de esti atat de calm?!"
"iara simti ceva? nu avem ce face, oricum. Am ajutat cum am putut"
Drumurile lor se despart.
[Pov. K]
Kurama incuie usha dupa el, punand-o pe fata pe pat. 'trebuie sa-i opreshti sangerarea' 'da'
Clara avea rani urate la piciorul drept, umarul stang si in stanga abdomenului si tot corpul plin de zgarieturi ushoare si vanatai. Kurama ii bandajeaza ranile si ii da alta rochie pe ea. Arata ca moarta, un mort care inca mai respira si cu o inima care incepea sa bata ceva mai repede, insa totushi sub valorile normale.
Kurama s-a pus in pat, in camera cealalta, a incercat sa adoarma, dar nu putea. '...nu-mi mai spui sa scap de ea?' '...hn...[amuzat, totushi nu prea] nu' Un timp a fost linishte 'crezi ca va supravietui?' 'hm, nu stiu...' 'n-am mai vazut un om sa supravietuiasca speciei asteia... ba chiar de 2 ori...' 'sper sa ai dreptate...' Spre rasarit, adoarme pentru putin timp, poate vreo doua ore sau cine stie, or fi fost trei? Primul lucru, se uita la ceas si intra in camera Clarei. Nu se trezise, dar arata deja mult mai bine. Ii revenise culoarea in obraji iar pulsul ii era normal, era o problema de timp pana isi deschidea ochii. Acest lusru l-a mai linishtit shi s-a dus sa pregateasca ceva de mancare, ultima ei masa fusese dimineatza trecuta.
Cand termina, se duce din nou in camera ei. Fata arata ca si adormita... Trupul i se incalzeshte la temperatura normala. El ramane langa patul ei aproape toata ziua, privind-o devenind mai vioaie dar totusi Clara nu se trezea. In final, s-a dus sa manance ceva, pe la apus, terminand cand lumina lunii ii se reflecta Clarei pe fatza, facand-o aratand ca o papusha uriasha de portzelan.
Cand ceasul a lovit a prima oara pentru ora 12, in noaptea aceea, o lumina palida precum fatza lunii o invalui pe Clara. Kurama, care adormise cu capul pe patul ei, s-a trezit si acum o priveshte mut se uimire.
Trupul ei se ridica putin, apoi doua aripi luminoase apar in spatele ei. In mai putin de o secunds, lumina dispare, la fel si aripile, iar trupul ei este intins pe pat, nin nou. La a 12a bataie, ochii Clarei se deschid ushor ushor si privesc in jur. Pare speriata, dar deindata ce-l priveshte si realizeaza unde era, se linishteshte.
Se ridica in capul oaselor iar Kurama se apropie. Clara ii simte respiratia pe fatza ei si o nuantza rozalie ii coloreaza pielea devenita, brusc, calda. Ochii ei se maresc, doua bratze puternice o iau si o apropie de trupul lui... Ochii se inchid... O atingere ushoara... Un fior in corpul Clarei care rosheshte mai mult inca. Dar totul se termina in cateva secunde, el iese din camera iar ea ramane acolo.
O mie de ganduri ii rasuna in minte si momentul acela se repeta de sute de ori in fiecare gand al ei. Se intinde inapoi, se uita la cat de tarziu era si adoarme...
In camera cealalta...
'ce-am facut?! probabil am speriat-o!' 'totushi ce este fata asta? mai intai o urmareshte un demon, apoi te indragosteshti de ea-' 'n-a fost idea mea s-o sarut!' 'nu zi ca n-ai vrut' 'nu zic doar ca...' 'daor ca ce?' 'huh... nu stiu!' 'adolescentul care stie tot nu gaseshte o explicatie [amuzat] am auzit-o si pe asta' 'ai dreptate... [sigh]' 'ce?' 'ce ce?' 'ce e de oftezi?' 'nimic' 'sti ca nu poti sa ma minti, sunt in mintea ta' 'bine!' Vorbele /cred ca o iubesc/ rasunau in capul lui Kurama.
In acest timp, Clara avea un coshmar. Se vesea pe chipul ei agitat. Se rotea de pe o parte pe cealalta, zmucea din maini si isi arunca cate un picior int-o anumita directie. Lacrimi ii curg pe obraji si se trezeshte ridicandu-se in fund si strigandu-i numele salvatorului ei. Kurama deschide usha si se asheaza langa ea. Clara ii plange in bratze incercand sa se calmeze, nimic din ceea ce visase nu era adevarat...
------------------------------------------------------------------------------------------------
okay, so anuntz important: S-AR PUTEA ca si Kurama^_^Sweet sa scrie aici, insa mai trebuie sa tin legatura cu ea.Imi cer scuze pentru eventualele gresheli de tipar, incerc sa scriu pe cat posibil usor pentru a face continutul ushor se citit siinteles. Astept comentarii si sugestii
 
_______________________________________
 ~Sakura
|
|
Acum sa te vad, printeso.
Poate postezi urmatorul capitol...ceva mai "vesel"...Cine stie? Poate voi avea si eu idei... 
...Deci: Ai mare grija....Ai mare grija....Cu asta am incheiat 
Astept urmatorul capitol 