^_^A dream world ^_^
→ ♥ A dream world! An anime world ^_^....come in our world and maybe you will feel better♥ ← 		Lista Forumurilor Pe Tematici
^_^A dream world ^_^ | Inregistrare | Login

POZE ^_^A DREAM WORLD ^_^

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
surender_lady Profile
Femeie
25 ani
Arad
cauta Barbat
26 - 47 ani
^_^A dream world ^_^ / Fan fiction / Fight never ends (Blood+) Moderat de Amu-chan, Kurama^_^Sweet, Moony691, anime^_^sweet
Autor
Mesaj Pagini: 1
Moony691
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 4080
Well,nu cred ca se va obosi cineva sa il citeasca,mai ales sa il mai si comenteze,dar eu imi fac datoria si incerc.Macar asa imi maresc nr. de posturi.
Stiu ca nu e prea bun,saracul de el,dar nah...


       Capitolul 1:Sangele trezirii

Se vedea clar in minte:ea,o fata de 15 ani statea intr-o gradina minunata si culegea flori,crini rosii,mai exact.Langa ea statea un baiat de vreo 25 de ani cu parul lung brunet si imbracat in negru. Apoi brusc imaginea se schimba si se facea ca era noapte iar ea era intr-o camasa lunga,alba si plina de sange.Avea in mana o sabie si simtea ca totul din jur e impotriva ei,simtea o dorinta arzatoare de a ucide.Dar din nou imaginea se schimba si era intr-o sala de opera,pe scena si vedea o fata in fata ei,care semana cu ea,dar care avea infipta in stomac o sabie.Apoi imaginile se oprira si fata deschise ochii.Nu ero o imbunatatire,nu vedea nimic,era bezna.In gura simtea gust de sange si se intreba oare de ce.Intinse mana in fata si simti un fel de cocon in jurul ei.
Nu stia ce sa faca,dar izbi mai tare cu palmele in cocon si acesta se crapa.Dupa ce ochii i se obisnuira cu intunericul, observa ca era intr-o camera de cavou.Se duse spre usa si ridica zavorul,apoi deschise usa si iesi in lumina calda a soarelui.Prinind inapoi,vazu ca pe coconul din care iesise se aflau pete de sange.Brusc,o cuprinse foamea si nu isi dorea decat lichidul vital al oamenilor.Din nou sintea dorinta sinistra de a ucide,insa si-o infrana.Inchise usa si se grabi sa coboare multele scari care duceau spre strada.Ajunsa in sfarsit jos,dori sa opreasca un taxi,dar isi aminti ca nu are cum sa il plateasca,deoarece nu avea bani.Taxi?Oare mai existau?Cine stie cat dormise de data aceasta? Cel putin acum isi amintea cine era si stia unde trebuia sa ajunga.Incepu sa alerge pe langa masinile care o claxonau din cand in cand.Isi dorea sa ajunga mai repede in oras,nu stia cat mai putea sa se abtina sa nu ucida.
Un claxon mai sonor decat celelalte o facu sa se opreasca si vazu ca o masina neagra trage pe dreapta langa ea.Geamul fumuriu din spate se cobori si un barbat de vreo 30 si ceva de ani cu ochii albastri si parul scurt saten inchis ii vorbi:
-Saya,ce faci treaza asa de devreme?Mai bine urca si vorbim in masina.
Nu isi amintea exact cine era barbatul acela,dar simtea ca e bine sa il asculte.Intra in masina pe portiera stanga din spate si se aseza langa barbatul care zambea binevoitor.
-Nu va suparati,nu imi amintesc chiar totul.Imi puteti spune numele dumneavoastra?intreba ea sfiindu-se.Stia ca e o intrebare prosteasca,dar nu avea ce face.
-Ma numesc Joel Goldsmidt al VI-lea.Nu iti face griji,ne indreptam spre Kai.Se pare ca am planificat la timp o sedinta cu cei care stiu de Scutul Rosu.
-Ceva imi spune ca nu e o simpla coincidenta,a zis soferul pe care Saya nu-l observase pana atunci.Ma bucur ca esti din nou aici,Saya.
-Domnule David,ma bucur si eu sa va revad.
Goldsmidt,Kai si Scutul Rosu erau nume pe care le mai auzise,dar inca nu era sigura ca era corect ceea ce credea.A asteptat tacuta sa ajunga in oras,iar soferul a oprit masina in fata unui local.In prag ii astepta un barbat cu parul portocaliu care se oferi sa-l ajute pe Joel,deoarece acesta avea nevoie de scaunul cu rotile pentru a se deplasa.Insa Kai ramase uimit cand isi vazu sora adoptiva iesind din masina.Se imbratisara si lacrimi de fericire incepura sa curga din ochii amandurora.Dupa ce se linistira, intrara cu totii inauntru.Localul nu se shimbase deloc,era aceeasi atmosfera primitoare ca intotdeuna.La o masa statea o femeie inalta,cu parul lung saten deschis prins intr-o coada;desi purta ochelari,era foarte frumoasa.
-Miss Julia,zise Saya.
-Saya! E o bucurie sa te revad atat de curand!Dar esti asa de slabita! Haide mai bine sus sa vad ce pot face pentru tine.
Amandoua urcara pe o scara ce ducea la un hol lung iar pe o parte si pe alta a acestuia erau mai multe usi;acesta era apartamentul pe care Kai il mostenise de la tatal adoptiv,George.Intrara intr-o camera si Julia pregati transfuzia.
-Noroc ca am adus mai multe pungi.Lulu nu se va supara sa-l imparta cu tine.Acum intinde-te si linisteste-te,o sa te trezim noi cand vine toata lumea.
Saya nu stiu cand Julia parasi camera;adormi imediat.

Modificat de Moony (acum 15 ani)
pus acum 16 ani
   
Keyko-chan
± Admin±

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 5978
Minunat fic, moony-chan..se pare k cineva chiar s-a obosit sa-l citeasca    .Greseli gramaticale nu ai si exprimarea e coerenta si cred k il voi adauga in bibleoteca mea- copy/paste-print. Gambate >
pus acum 16 ani
   
Moony691
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 4080
Multumesc foarte mult de commentariu,sper sa iti placa si parta aceasta.


  Capitolul 2:Revederile nu aduc mereu vesti bune
Partea I:Tatal si fiul

I se paru ca trecuse numai o secunda;in realitate trecusera 2 ore.Intorcandu-si capul observa ca pe noptiera era un tandafir roz legat cu o bentita albastru inchis.Lua bentita si isi lega parul care ii crescuse pana la talie,cum fusese odinioara.Dar i se parea ca bentita ii amintea de ceva sau cineva din trecut special.Inchise ochii si incerca sa-si aminteasca de mai multe ori.Nu stia cum,dar ii zburase gandul la instrumentele musicale.Stia ca era ceva legat de un violoncel si de un baiat…stai!Baiatul crescuse si devenise barbat,iar numele lui era Haji! Haji,cavalerul ei de incredere care o ascultase mereu,primul care o sprijinise si o tratase cu respect, si nu ca pe un experiment.Totusi,mai era ceva.Asculta cu atentie si auzi o respiratie linistita de pe hol.Nu ma statu pe ganduri si isi scoase perfuzia.Cu trandafirul in mana,se repezi spre usa.Iainte sa o deschida se opri brusc cu mana pe clanta.Nu stia la ce sa se astepte.Daca el nu era acolo?Dar ii promisese ca o va astepta intotdeauna;dar daca nu stia ca ea era treaza?Cu respiratia taiata din cauza batailor puternice ala inimii,deschise usa,sperand ca inima nu o inselase.
Spre bucuria Sayei,se afla acolo.Inalt,cu parul lung despletit,negru si cu ochii albastri,ii dadea fetei o stare de liniste,curaj,dar mai presus de toate,stia ca se putea baza pe el intotdeauna.Cu alte cuvinte:era adevarata ei familie,singurul in viata….din cate stia Saya.
In primele secunde amandoi au ramas nemiscati si tacuti:ea din cauza fericirii,iar el din cauza uimirii.Actionand fara retineri,Saya a alergat spre el si l-a imbratisat.Acesta o stranse la randul sau si ii mangaie parul.Retragandu-se putin,Saya rosi,desi stia ca nu era prima oara cand se simtise la adapost in bratele lui.
-Ma bucur ca o porti,spuse un glas calm.Se referea,desigur,la bentita.
-Haji,stii doar ca mi-a placut mereu.Daca nu imi placea,nu ti-o mai luam cand ai venit la Gradina Zoologica.
-Te rog sa o pastrezi tu,iti sta atat de bine cu ea!
Tacu pret de cateva clipe.
-Mai bine coboram,avem multe de discutat,continua.
Spunand asta,se indrepta catre scarile de la capatul holului care duceau jos.In capul scarilor zise:
-Nici nu pot sa spun cat de fericit sunt.
Apoi isi continua drumul.Zambind,Saya il urma.
Jos era multa lume,dar nimeni strain,cu exceptia a 2 fete si a 2 baieti pe care Saya nu-i recunostea.Cand cu totii o observara,discutiile incetara si aplauzele izbucnira.Ea se bucura sa-i vada pe toti:Lulu-singura supravietuitoare Schiff,o fetita cu parul mov prins in doua cozi si purtand o roba neagra;Mao-o fosta colega de scoala care se amestecasa in poveste din cauza iubirii ei pentru Kai;Akihiro-un jurnalist al carui tata o fotografiase pe Saya in Razboiul din Vitnam si care acum purta o verigheta ca a lui Mao;David;Julia;Joel;Kai si Lewis-un barbat de culoare gras care purta o pereche de ochelari rotunzi.
-Saya,vreau sa le vezi pe nepoatele tale,ii spuse Kai luand-o de umeri.
Cand auzi asta,impietri.Stiuse ca momentul acela va veni,dar acum ca se intampla,era emotionata peste masura.Ultina oara cand le vazuse erau niste bebelusi,iar acum cresusera aproape cat ea.
-Eu sunt Hime,se prezenta fata cu ochii albastrii.Semana perfect cu Diva si se parea ca-i mostenise caracterul,era mai indrazneata.Ce faci matusica?
-Va rog,spuneti-mi Saya.Cu “matusica” ma faceti sa ma simt batrana.
-Dar nu esti?Din 1800 si ceva a trecut mult.
-Hime! Scuza-o pe sora mea.Numele meu e Aya,zise fata cu ochii caprui calmandu-si sora.
-Nu-i nimic.Ma bucur sa va cunosc asa mari.Presupun ca cineva v-a spus toate cele despre trecutul meu,deci nu are rost sa pun intrabari inutile cum ar fi de unde imi cunoasteti anul de nastere…
Se apropiara cei doi baieti.
-Numele meu e John si sunt cavelerul Ayei.E o onoare sa va cunosc,spuse tanarul blond cu ochii albastrii si imbracat in costum alb,sarutand mana Sayei.
Saya rosi si se uita pe furis spre Haji sa vada daca el nu facea vreun gest de gelozie,dar el vorbea la o masa cu Lulu. »Ce prostie din partea mea ! Nu e ca si cum ar fi ceva stabil intre noi… » gandi Saya.Dupa cateva secunde se mai uita la el si de aceasta data barbatul o privea atant si patrunzator,insa bland cum ii era obiceiul.Usor,el facu un gest spre inima lui si apoi spre ea ceea ce o multuimi nespus,caci acum stia cu siguranta ca sentimentele lui nu s-au schimbat deloc.
-Buna!Eu sunt Rain si sunt cavalerul lui Hime,spuse simplu baiatul mai rebel cu parul negru ciufulit si ochii verzi ce purta un tricou portocaliu si o pereche de blugi.
-E atat de bine sa fiu din nou aici,zise Saya.Am atatea de aflat,dar cel mai important este sa aflu cine m-a trezit,fiindca pe cocon erau cateva picaturi de sange.Dar mai intai,trebuie sa aflu cat am dormit.
-Ai fost adormita sapte ani.Aceasta este prima intalnire de cand te-am dus sa te odihnesti.Am tinut legatura cu toti ceilalti,numai pe Haji nu l-am putut gasi.Intr-o seara a intrat aici si mi-a spus ca trebuia sa vorbeasca cu toti ceilalti.Totul s-a nimerit exact la fix,o informa Kai.
-Spune-ne,cum ai iesit de la Metropolitan Opera House ? intreba Joel intorcandu-se spre Haji.
-De fapt nu am scapat,ci am supravietuit.Chiar daca la televizor au aratat ca nu mai ramasese nimic din caldire,in realitate mai erau cateva ramasite de ziduri aruncate cat colo.Dupa ce voi ati plecat,am reusit sa ajung la ele,desi nu am fost in stare decat sa ma ascund pentru a nu fi descoperit.Dupa ce mi-am revenit,am gasit printre acele ramasite o bucata mov de material care fusese bluza lui Nathan.In ea a fost ceva care mi-a atras atentia:un bilet scris de mana.Nu l-am adus pentru ca atunci era deteriorat si abia am reusit sa citesc.Era exct cum il voi spune eu acum,l-am retinut usor deoarece e ceva important.”Draga Haji,stiu ca o sa ti se para o gluma de prost gust,dar trebuie sa afli, caci in seara asta,scumpa mea Diva nu are nici o sansa.Iti mai amintesti in Razboiul din Vietnam,cand zaceai la pamant cu bratul smuls?In tot haosul acela se afla si Diva,dar nu era printesa distrugerilor pe atunci;atunci ea inca voia sa se indrepte,asa ca impreuna ati creat un copil.Te vazuse din turn de multe ori si se indragostise de tine.Spera ca,avand un copil,sa fie si ea fericita pentru prima data. Dar fiindca tu esti primul cavaler al celeilalte Regine,copilul a fost baiat. De aceea si sangele Divei nu si-a pierdut puterile ucigatoare.Acest secret l-am pastrat si am avut grija de copil in secret,asa cum mi s-a cerut.Dar dupa Razboi,Amshel a luat controlul asupra Divei si nu i-a dat sansa sa se indrepte.Sunt sigur ca nu o sa ma crezi,dar te rog sa te duci la conacul meu si o sa-l gasesti acolo,iti seamana leit.Numele lui este Ken,in realitate Kenji.Te rog,ai grija de el,are nevoie de un tata! Cu drag,Nathan”.Dupa ce am citit-o,m-am dus spre conacul vechi si l-am gasit pe baiat privind cu sfidare la flacrile care mistuiau inchisoarea lui luxoasa.Nu m-a vazut si am plecat de acolo.In toti acesti ani l-am urmarit si am incercat sa-l fac sa inteleaga ca razbunarea nu are sens,insa nu a vrut sa ma asculte si ne-am luptat.De nenumerate ori as fi putut incheia definitiv lupta,dar nu m-a lasat inima sa pierd pe cineva drag.Imi pare rau.
-Nu ai de ce sa te scuzi!Pentru mine e clar.Trebuie sa il facem sa se razgandeasca.Iar daca va fi vorba de o confruntare,sunt pregatita.Ai cuvantul meu ca va fi teafar.Totul va fi bine! zise Saya zambind incurajatoare.
-Dar noi pentru ce suntem aici?Te porti de parca totul ar fi despre tine! izbuncni furioasa Hime.Crezi ca noi nu suntem in stare sa tinem o sabie?Te inseli,nu am stat sa ne jucam cu papusile,ne-am antrenat!
-Haideti sa vedem!Stiu ceva care ne va convinge,zise Kai si iesi urmarit de ceilalti.
pus acum 16 ani
   
Keyko-chan
± Admin±

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 5978
M-a captivat asa de mult incat am amortit pe scaun(au... spatele meu). Ma bucur k a aparut si Hagi in peisaj caci imi da un sentiment de mister.Ideile povestirii sunt chiar interesante, poate istoria se va repeta: poate una din nepoatele sayiei cea care seamana cu Diva se va alia cu fiul lui Hagi k sa lupte impotriva sayei sau poate k nu, oricum devine interesant si dak ai continuarea nu mai sta pe ganduri si posteaz-o dak nu spor la scris atunci
pus acum 16 ani
   
Moony691
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 4080
sincer,ficul asta e vechi si nu am scris la el decat vreo 3-4 capitole,dupa care am renuntat la el.
aveam in plan sa le pun aici si apoi sa cer sa fie mutat la arhiva sau sters.
Voiam doar o parere.
Dar vazand ca cititorii au o parere buna,poate ca ar trebui sa il continui?

Modificat de Moony (acum 16 ani)
pus acum 16 ani
   
Keyko-chan
± Admin±

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 5978
Mi-ar placea foarte mult sa-l continui(dak nu esti okupata). Este primul fic cu blood + pe care-l citesc
pus acum 16 ani
   
Moony691
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 4080
Eu,ocupata:]] de parca asta are vreo insemnatate.
Ma bag iar in belele,dar nu conteaza.Merita pentru comentariile primite.


      Partea a II-a:Arta de a manui o sabie



Saya ramase in urma.Se tot intreba de ce se antrenasera fetele.Oare nu vorbise ea cu fratele ei inainte de a adormi,ca fetele nu trebuiau sa treaca prin chinurile luptei?Il prinse din urma :
-Kai…am crezut ca ele nu vor impartasi soarta mea si a surorii mele.
-Eu nu am facut nimic !Trebuie sa dai vina pe David,el le-a inscris la un curs.Stai linistita,sunt foarte pricepute.
Saya privi la cladirea de vizavi cu 2 etaje.Inainte fusese o farmacie la parter,la primul etaj erau niste birouri,iar la 2 nimeni nu stiuse ce era.Vitrinele odata pline de pliante si de medicamente,acum erau acoperite de perdele mov.In urma cu 2 ani,la ora 12 noaptea,cand se pregatea sa inchida,o farmacista a fost ucisa.Nimeni nu stia cum nici dupa atatia ani.Cladirea avusese mai multi proprietari de-a lungul timpului si isi schimbase specificul de zeci de ori.Insa nici un om nu tinuse cladirea mai mult de 5 zile.Doar dupa un minut de cand intrau prima oara in ea,ieseau afara ingroziti si socati.De fiecare data povesteau tremurand acelasi lucru:”Luminile nu se apriundeau,tipete infioratoare imi spargeau timpanele,iar cand voiam sa ies,dadeam peste 2 ochi rosii si rotunzi care se apropiau din ce in ce mai mult.Si cand ma asteptam sa simt niste gheare ascutite in spate,cei doi ochi au disparut si m-am trezit aruncat pe strada din senin.”Cand locuise cu George, Saya intrase de multe ori la etajul 1 la birouri deoarece George avusese un prieten care lucra acolo si ei erau mereu bineveniti.Dar despre etajul al 2-lea existasera zvonuri cum ca se faceau diverse experimente pe oameni si animale.
Iar acum ea statea fata in fata cu toate acestea.David descuie lacatul imens care sigila constructia mohorata.Intrara si Lewis aprinse lumina.
-Nu prea am avut timp sa facem ordine pe aici,abia l-am cumparat.Speram ca o sa facem locul asta sa fie mai dragut si sa curatam pe aici.
-Daaa,mai ales ca e Mao aici,totul o sa fie stralucitor,sopti Okamura lui Kai chicotind.
-Sa stii ca nu-s surda si ai sa vezi tu ce patesti! tipa Mao in gura mare.
In timp ce ceilalti inspectau locul,Saya urca tinta la etajul 2.Era timpul sa afle ce era acolo.Ajunsa acolo,apasa din obisnuinta intrerupatorul si se mira cand becurile incepura sa palpaie bucuroase ca au scapat din bezna.Impinse usor in prima usa si aceasta se deschise;era deasemenea o camera in care meregea lumina.O canapea veche de piele statea in dreapta,o masuta de ceai pe care era un pliant cu ultimul concert al Divei, un reportofon,si o biblioteca alcatuiau lucrurile din camera.Saya porni reportofonul sa vada daca era ceva inregistrat pe el.
”-Chiar l-ai facut Cavaler pe Amshel pentru ca el te-a obligat? intreba o voce ingrijorata si Saya o recunoscu ca fiind a lui Nathan Mahler.
-Da,dar asta a fost acum mult timp.Nu am avut de ales.Spune-mi,ce mai face baiatul meu? vocea era a Divei.
-E bine,seamana leit cu frumosul de taica-su.
-Stiu ca Amshel nu va mai avea mult de trait…Vine Amshel!” murumura Diva.
Altceva nu mai era inregistrat.Saya stranse reportofonul din cauza supararii.Atatea adevaruri ieseau la iveala mult mai tarziu.Auzi zgomot in spatele ei si se intoarse.Era John.
-Te rog sa cobori,avem nevoie de tine.Vei tine sabia in mana mai repede decat crezi.
Intrebandu-se despre ce era vorba,cobori in spatele lui.Persoanele umane si Lulu erau protejati in spatele unui zid de sticla.In camera mare de la parter ramasesera doar Reginele si Cavalerii lor.Haji se indrepta catre o usa din dreapta si o deschise.
-E chiropterul care a ucis farmacista.A stat aici de atunci si este flamand,zise Julia din spatele geamului.
Cand vazura ce era in spatele usii,Hime si Aya tresarira.Desi se afla in lanturi si parea aproape mort,tot infricosator era:un chiropteran.Haji se apropie si din buzunar scoase o fiola plina cu un lichid rosu inchis.Varsa lichidul in gura imensului monstru si se dadu inapoi.Saya vazu ca fetele au sabii si se gandi la fosta ei sabie;isi imagina ca in seara aceea la Opera se alesese praful de ea .Cand Chiropteranul incepu sa dea semne de viata,Haji deschise carcasa in care isi tinea deopotriva pretiosul violoncel de la Saya si armele(cateva cutite lungi,subtiri si ascutite).Nu le scoase pe acestea,ci arunca spre Saya ceva ce parea a fi o sageata.Fata se mira cand realiza ca in mana sa era chiar vechea sabie Katana cu o piatra rosie rombica si frumoasa incrustata in maner;era in stare perfecta.Cavelerii se dadura la o parte lasandu-le pe Regine sa se dezlantuie pe intreabga scena.
Chiropteranul rupse lanturile si scoase un raget (daca il pot numi astfel,deoarece semana cu un raget de leu,desi mai mult te ducea cu gandul la o creatura necurata,scapata din Infern) si se napusti salbatic spre silueta cea mai apropiata de el.Fara sa ezite,Aya si Hime se taiara la cate un deget si pornira spre dusmanul comun cu sabiile ridicate si cu ochii stralucindu-le la propriu.Fara ca el sa isi dea seama,chiropteranul fu strapuns de sabiile celor doua, si cazu la podea.
-Vezi?Nu a fost greu deloc! Nu mai esti atat de grozava pe cat te credeai nu?facu Hime cu rautate spre Saya.
Unica sabie a acesteia vajai pe langa urechea lui Hime si se infipse direct in inima monstrului care se ridicase pe nesimtite in spatele celor doua incepatoare.Din pacate,nici de aceasta data incercarea nu functiona.
-Nu va lasati!Loviti-l toate trei odata! le dadu ideea Lulu.
Spuse asta nestiind ca avea dreptate,deci fu cea mai mirata cand uriasul se prabusi cristalizandu-se in urma loviturii triple.Ceilalti iesira de dupa geamul de aparare,iar Julia lua cateva mostre din corpul chiropteranului pentru a le analiza la propriul ei laborator.Dar totusi mai trebuiau alti cobai,nimeni nu intelegea de ce noua generatie de chiropterani era distrusa doar de sangele celor trei la un loc.Asta insemna ca Saya trebuia sa lupte alaturi de Hime si Aya,ceea ce Sayei nu-i prea convenea.Era singura solutie,asa ca nu avea de ales:trebuia sa le antreneze astfel incat ele sa lupte fara a fi ranite de dusmani.Numai stiindu-le in stare sa se apere, Saya simtea ca isi face datoria fata de Diva.
Voind sa se asigure ca nu mai fusesera si alte atacurti impotriva oamenilor,John intra pe internet cu ajutorul telefonului sau mobil.Alte atacuri nu mai avusesera loc,dar el primise un e-mail .Era o invitatie de la aniversarea de “24” de ani a lui Ken pe care se aflau detalii referitoare la ora(20:00) si locatia petrecerii;mai era mentionata prezenta obligatorie alturi de o domnisoara.Probabil va intrebati de ce primise John o invitatie:pai,el era cel mai vechi prieten al lui Ken,fiind a 3-a persoana care stia de existenta lui.Se impreietenisera sub contextul ca Nathan il adoptase pe John si de aceea el poseda cateva actiuni la compania Cinq Fleches pe care Kenji o repusese pe picioare. Saya trebuia sa mearga alaturi de John la petrecere pentru ca era singura pe care Kenji nu o cunostea(el nu o vazuse niciodata si oricum stia ca ea inca dormea).Mao ii imprumuta o rochie simpla pana la genunchi fara bretele,dar care atragea privirile prin diferitele nuante de roz care se portiveau perfect cu ochii fetei.Parul si-l prinse intr-o coada simpla lasand cateva suvite rebele;se incalta cu o pereche de balerini tot roz.In afara de Haji,nimeni nu o mai vazuse imbracata atat de frumos si fericita in acelasi timp.John isi schimba doar camasa cu una bleu deschis si in buzunarul sacoului puse un microfon mic indectectabil pentru ca si ceilalti sa auda ce se petrecea.Nu avea sens sa ia cu el un microcip de urmarire,Ken isi schimba regulat locuintele.Saya ramase nedumerita cand afla ca nu era nevoie sa duca vreun cadou.Din ce zicea John,Ken aprecia mult mai mult prezenta amicilor sai.
La ora 19:50 un taxi ii lua pe cei doi din fata localului “Omoro” si ii duse la locatia din e-mail.Cand ajunsera,John ii plati soferului, apoi deschise portiera Sayei si o ajuta sa coboare.
Prima impresie pe care o avura era una buna,era un loc foarte frumos si impresionant prin maretia sa.
pus acum 16 ani
   
Keyko-chan
± Admin±

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 5978
Sincer...nu mai stiu ce sa zik caci te lasa fara cuvinte....e mai mult de cat minunata si apreciez faptul caci ai lasat pers. asa cum sunt in anime caci eu am mai creat unele fic-uri si de obicei le schimbam personalitatea, pe cei tacuti ii facem mai vorbareti, etc. pe cand tu i-ai lasat asa cum erau si mi se face dor sa mai revad o data anime-ul(pacat k rds-ul nu ma e in stare sa-l prinda).E fantastik.Greseli de ortografie n-am vazut nici una de cat una de tastare: "pe intreabga scena"-intreaga, ai pus un "b" din greseala dar...ma rog nu-i asa de important. Eh bine spor la lucru si cred k o sa dau un premiu pt. fic-ul lunii. O sa ti-l trimit pe mail pe la sf. vacantei caci saptamana aceasta nu o sa mai prea intru pe forum...anyway spor la scris> 

pus acum 16 ani
   
Moony691
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 4080
Iti multumesc fiindca ai citit.Eh,am prostul obicei sa mai scap cate o greseala



          Capitolul 3:Petrecerea

Locuinta lui era o reproducere a unei parti din Castelul Versailles din Franta,cu sutele de ferestre luminate de diferite culori.Aleea ce ducea pana la usa de intrare din lemn masiv era inconjurata de stalpi ce formau o bolta,pe care erau catarati trandafiri albastrii.Reflectoarele exterioare puneau in evidenta minunata fantana arteziana frumos sculptata care infatisa o frumoasa elfa.Intr-un final ajunsera in fata usilor din lemn masiv.Se deschisera inainte ca ei sa le atinga si fura intampinati de un barbat tanar.Parul sau negru era tuns iar ochii albastrii ii straluceau strengareste.Pantalonii negri se completau cu o camasa alba scoasa din pantaloni.La camasa avea cativa nasturi descheiati, ceea ce era complet nepotrivit cu palatul sau plin de bogatii care poate merita un locatar mai matur si cu picioarele pe pamant.
-In sfarsit ati sosit!Dar cine e incantatoarea domnisoara care te insoteste,norocosul meu preieten?
-Ea e o foarte buna prietena a mea,Karen.
-Am inteles,zise Ken si ii facu din ochi lui John.Mai mult decat fericit sa te cunosc(si ii saruta mana).Va rog intrati si distrati-va!
Le facu loc si ramase sa mai astepte si alti invitati.Holul era lung si simplu decorat:3 statui si cateva tablouri originale,o masuta intr-un colt din secolul al XVII-lea. Prima camera pe dreapta era mare si plina de tineri care se distrau de minune.Cu totii ajunsesera probabil mult mai devreme deoarece baietii renuntasera la sacouri iar fetele inlocuisera sandalele si pantofii cu toc cu incaltari mai practice,dar care nu se potriveau cu elegantele rochii de seara.Pe langa pereti erau asezate zeci de mese pentru 4 persoane,in fata erau scena si boxele imense care dadeau viata petrecerii;in mijlocul salii era ringul de dans.Era muzica pentru toate gusturile si la un vals,Ken o invita pe “Karen” la dans.Sovaind,ea accepta.Nu stia sa danseze si isi aminti de dansul cu Solomon atunci cand se intalnisera prima oara.Imaginea tanarului blond ii aparu inaintea ochilor si incerca sa o alunge,nu isi permitea sa inceapa sa planga si astfel sa se dea de gol.Incepu sa danseze.Un pas,doi,trei…nu se descurca prea rau.Perechea era privita de toti ceilalti cu admiratie.Mai multi sopteau ca se potrivesc perfect,iar altii chicoteau.La sfarsit,Ken se inclina in fata ei si ii zambi fermecator.Semana atat de bine cu tatal sau !In timpul acesta,in sala isi facu aparitia un grup de oameni imbracati foarte colorat si avand masti de carnaval ce le acopereau fetele.Nimeni nu parea sa stie cine sunt.
Gazda urca pe scena si se facu liniste,cu totii doreau sa-l asculte.
-Acum vom asculta o melodie in memoria unei mari stele ce a stralucit prea putina vreme.
Imediat ce termina de vorbit,muzica incepu:desigur,melodia pe care obisnuia sa o cante Diva.Doar cateva lumini mai straluceau in camera invaluindu-i pe toti prezenti in semi-intuneric.Saya simtea ca ceva urma sa se intample,asa ca era cu ochii in patru. In timpul acesta,neinvitat si neobservat de nimeni,la una dintre mesele de la perete statea un barbat cu parul blond, cu ochii albastrii avand o figura relaxata si purtand o pereche de panlaloni roz mulati,o bluza mov decoltata in forma de V si o pereche de cizme albe.Isi inchise ochii si dadu din mana dreapta pe ritmul melodiei. « Ei,asta da arta! » gandi el.
Misterioasele siluete incepura sa tremure violent,apoi se transformara in chiropteri debarasandu-se de fumoasele haine.Toate incepura sa urle si sa distruga decoratiile salii.Invitatii ingroziti se ascunsesera sub mese desi nu era nevoie fiindca acele creaturi nu ii atacau.Ca sa nu atraga atentia asupra lor,John si Saya s-au lipit de un perete si pareau inspaimantati, in realitate simtindu-se nepuntinciosi.Ragetele chiropteranilor,strigatele oaspetilor combinate cu ingrozitor de frumoasa melodie formau un sunet ce iti spargea timpanele.In mijlocul haosului,parca nevazandu-i pe toti prietenii care fugeau prin fata lui,se afla Ken,ca un print al groazei.Desi la inceput nu ii convenise ca monstrii probabil ii ucisesera pe cei insarcinati cu pazirea lor si scapasera,acum nu il mai deranja.In sfarsit vedea rodul muncii sale.Chiar se descurcase! Pe fata ii inflori un zambet diabolic.Era in sfarsit pe picioarele sale!
Barbatul blond nu se clintise de pe scaun,insa acum chipul ii exprima dezaprobare.Se ridica si incepu sa inainteze spre Ken.Cand acesta il vazu,incremeni.La fel Saya si John.Se parea ca doar ei 3 il puteau vedea.
-Vai,vai!Circul trebuie sa inceteze! Vorbea ca o baby-sitter care il certa pe un copil de 5 ani ca scapase pe jos laptele. Stii doar ca animalele nu au voie in casa! Apoi ochii ii devenira rosii si rosti de data asta cu o voce mai groasa ce iti ingheta sangele in vene:Opreste-i!Acum!
Ken se repezi si inchise muzica,moment in care chiropterii iesira din cladire spargand ferestrele si lasand in urma cioburi si dezordine.
-Nu e mai frumos asa? intreba Nathan cu glasul sau domol.
Ochii isi recapatasera culoarea obisnuita,cea a cerului senin.Hoatari ca nu mai avea rost sa stea,deci se intoarse cu spatele si incepu sa mearga spre fereastra.Abia atunci ii zari pe cei 2 tineri si se opri pentru o secunda nevenindu-i sa creada.Dupa ce se asigura ca nu ii se paruse,Nathan se facu nevazut,iar ceilalti din incapere iesira de sub mese fericiti ca scapasera intregi.Se indreptau cu totii spre iesire inca nevenindu-le sa creada ca nebunia luase sfarsit.In fata usii de lemn statea Ken si isi cerea scuze de la cei ce plecau.In scurt timp ramasesera doar el,servitorii si…un dezastru.
-Nu va faceti griji,domnule,o sa curatam noi repede si totul va fi luna! zicea incurajator majordomul in timp ce privea la scumpul candelabru ce zacea spart in mii de bucatele pe covorul din sala petrecerii.
-Lasati,nu e nevoie.Va dau liber la toti.Voi chema o echipa specializata.
Ordinul sefului lor li se paru ciudat dar nu avura de ales si il indeplinira.Si in font,cine ar fi ramas acolo in loc sa aiba o seara libera?Kenji se intreba in treacat unde disparusera chriopterii,insa nu ii prea pasa.Putea sa faca mai multi in laborator.Cand intra in biroul sau fu surprins sa gaseasca pe altcineva asezat pe scaunul din piele.
-Tu ?!
pus acum 15 ani
   
Moony691
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 4080
Capitolul 4:Un inamic nu atat de vechi revine

 
Limuzina pusa la dispozitia lor de catre Ken ii lasa in fata localului lui Kai si dupa ce cei doi pasageri coborara,soferul intoarse masina si se duse cu ea la spalatorie conform dispozitiei primite.
    Ero o seara de vara calda in care vantul batea usor,numai buna pentru plimbari.Insa Saya si John nu aveau timp de asa ceva.Trebuiau sa le zica si celorlalti! Cand fura siguri ca  limuzina alba se indepartase destul de mult intrara in cladire, iar cand se pregateau sa anunte intoarcerea lor,Lulu veni in fuga:
    -Trebuie sa vedeti asta!
Se grabira la etaj si se inghesuira in sufrageria in care erau toti ceilalti.Ininte sa apuce sa vada ceva la T.V.,Kai ii puse la curent:
    -A evadat!
***********************La castel************************************

     -Oui,c’est moi*! raspunse barbatul cu parul grizonat si frumos aranjat.Vazand stupefactia celulilalt continua:Vai,se pare ca nu esti deloc la curent cu ce se mai intampla.
Deschise televizorul LCD unde se difuzau stirile de la ora 9.
     “-Detinutul Van Argiano a evadat in aceasta seara de la inchisoarea Sf.Brutus care i-a servit drept casa in ultimii 7 ani.Politia face eforturi sa dea de urma lui,insa fara rezultat.Cine il vede este rugat sa raporteze imediat la cea mai apropiata sectie de politie.”spunea prezentatoarea iar in coltul dreapta sus era o mica fotografie a fostului detinut.
      -Tin sa mentionez ca acum arat mult mai bine,murmura Van cercetandu-se in micuta oglinda de pe birou.
      Desi dorea ca tipul cu stupidul sau accent frantuzesc sa se care odata pentru totdeuana din casa lui,Kenji admise ca avea dreptate.Imbracat cu o camasa bleu deschis si o cravata roz pe sub costumul alb,pieptanat si rontaind o bomboana,Van de acum nu prea semana cu cel aratat la buletinul de stiri.
      Femeia continua sa prezinte alte evenimente,dar la mijlocul propozitiei se opri deoarece Van stinsese televizorul.
      -Draguta petrecere ai dat.Pacat ca ,,monstruletii” ti-au intrerupt-o.
     Raspunsul intrebarii sale de mai inainte era chiar in fata sa.La propriu, adica.
      -Tu ai fost . . .   de ce?
      -Simplu:am vrut sa te scap de o povara care se numeste Saya.Dar prostii aia nu sunt in stare sa omoare nici un gandac.Si tu chiar ai dansat cu ea fara sa iti dai seama cine era de fapt.A fost foarte amuzant!
      -Ea, atat de aproape?!Glumesti! Dar trebuia sa doarma!
      -Mie mi s-a parut foarte treaza in seara asta,zise razand Argiano.Cat despre ce vei face in urmatoarea perioada,mai bine mi-ai cere si mie sfatul.Sunt singurul care te poate ajuta,fie ca iti place,fie ca nu.
      -Si cine esti tu ca sa imi dai mie ordine? vru sa stie Ken.
   Mana dreapta a lui Van se transforma intr-o gheara imensa cu ajutorul careia lasa o ,,frumoasa” urma pe biroul scump.
     -Sper ca te-ai razgandit.Daca tu crezi ca sunt un amarat de evadat,te inseli.Tu nu sti sa iti folosesti puterea pe care o ai,pe cand eu o exploatez la maxim.
  Dupa ce spuse acestea,se ridica si pasi spre fereastra larg deschisa prin care intra mireasma livezii din vecinatate.Aruncand peste umar o bomboana impachetata intr-o folie stralucitoare,iesi pe geam si zbura departe de castel folosindu-si aripile imense ca de liliac.
     -Van Argiano,cavaler?! Dar cum?

******************Inapoi la local********************************

    Dupa ce ascultasera atenti stirile,cu totii ramasera fara cuvinte.”Oare cand se va termina?” se intreba Saya strangand din pumni.Le privi pe nepotelele sale si,chiar daca ele pareau incantate de tot ceea ce li se intampla,nu putu sa nu isi aduca aminte promisiunea facuta Divei si anume ca ele vor avea o viata linistita,deprate de toate luptele in care ele au fost implicate.”De ce totul trebuie sa fie asa?” Gandurile ii fura intrerupte de soneria unui telefon.John isi scoase telefonul si raspunse,vorbi putin apoi i-l dadu Sayei mimand “Ken”.Puse telefonul pe difuzor ca sa poata auzi toti.
    -Alo,Kenji?
    -Lasa asta,nu te mai preface! spuse furios baiatul.Stiu cine esti si te avertizez,stai departe de prietenul meu!Apropo,transmite-i salutari tatei.
    Pe urma inchise nemaiasteptand un raspuns.
    -Credeti ca Van i-a facut o vizita?El doar stie cum arati,probabil ca te-a zarit la petrecere.Poate ca nu a fost o idee inteleapta sa te duci.
    -Acum e prea tarziu pentru asta.Dar daca ei doi s-au aliat,va fi mult mai greu sa il convingem pe Ken sa fie de partea noastra,zise David.
    -Poate ca . . .  , incepu Haji sa vorbeasca uitandu-se intr-o parte, ar trebui sa il eliminam pur si simplu . . .
    -Ce tot spui?intreba Saya privindu-l cu asprime.Apoi isi imblanzi tonul vocii si continua:Am hotarat ca il vom ajuta si cel putin eu nu voi renunta.
    -Stiu ca vreti sa ma ajutati cu ceea ce eu am gresit acum multi ani,insa uneori raul nu mai poate fi indreptat.Am ezitat atunci si acum platim toti,zise Haji neascultand-o.
    -Incep sa cred ca pumnul ala pe care ti l-am dat la Metropolitan Opera House are nevoie de un amic.Vad ca nu ti-ai bagat mintile in cap atunci,interveni Kai ridicandu-se de pe scaun.Ii facu semn lui Haji sa il urmeze pe hol si acesta facu intocmai inchizand usa in urma sa.
    -Atunci mi-ai spus sa exprim ceea ce simt,incepu Haji privind in jos la barbatul roscat din fata sa.
    -Raspunde-mi la o intrebare:tu chiar nu mai stii cum e sa ai sentimente umane?
    Desi intrebarea il deranja,Haji nu lasa sa se vada asta.Ramase impasibil cercatandu-l pe Kai cu ochii sai albastrii si reci.
     -Poate ca tu ai uitat,dar Saya nu.Ai idee cat au durut-o vorbele tale?Ea are incredere in tine ca ii vei fi alaturi si tu ce faci? continua Kai aproape tipand.O descurajezi!Poate ca ma bag in treburile voastre dar nu pot suporta ca sora mea sa fie ranita de cel pe care-l iubeste mai mult decat orice.Ai idee cat de greu ii este?Stii,cred ca imi placeai mai mult inainte.
     Apoi cobori treptele furios si cu totii auzira usa de la intrare cum se tranti in dupa ce el iesise val-vartej.
     Hime se apropie incet de Haji si il intreba cu glasul sau dragalas de copil:
     -Nu ai vorbit serios,nu-i asa?Il iubesti pe fratele nostru,nu?
     Parea atat de inocenta in rochita ei alba si nimeni nu ar fi ghicit ca in urma cu doar cateva ore ucisese un chiropter fara ezitare.Ochii ei de un bleu stralucitor ii intalnira pe ai lui de culoarea lacului inghetat.Cei din urma se imblanzira si Haji se apleca,apoi mangaie parul lui Hime.
    -Sigur ca il iubesc.Pe toti va iubesc.
Apoi se ridica si iesi afara.Se incrunta putin apoi incpu sa alerge cu viteza vantului in cautarea lui Kai.
Acesta isi luase motocicleta si acum gonea departe de localul sau.Vantul ii dezordona parul si intr-o oarecare masura acest lucru il calma.Gandi ca nu ar fi trebuit sa se enerveze,stia doar cum era Haji,insa nu mai putuse suporta sa il auda vorbind astfel.Poate ca gresise,dar nu ii mai pasa. Se opri la plaja unde cu mult timp in urma facuse un gratar cu Saya si Riku inainte de a pleca in lume.Se intinse pe nisipul fin fara sa ii pese ca se facuse atat de intuneric incat abia mai vedea valurile marii.Inchise ochii si se gandi la fratele sau care murise la o varsta prea frageda.Se intreba ce ar fi spus el daca l-ar vedea stand acolo inca nervos si singur.Probabil l-ar fi indemnat sa se intoarca insa lui nu prea ii suradea ideea.Auzi un fasait undeva in dreapta lui si stia ca nu era zgomotul facut de valurile ce se spargeau de tarm.
   -Ce mai vrei ? intreba inca tinand ochii inchisi.
   -Vreau sa ma asculti,veni raspunsul.Kai,tot ce vreau este ca Sayei sa ii fie bine.Am gresit cu acea afirmatie si nu vreau sa ne mai certam vreodata.Te rog,iarta-ma si haide sa ne intoarcem inapoi la ceilalti.
   -Crezi ca e atat de simplu ?intreba Kai cu greu stapanindu-si furia.Crezi ca e de ajus sa spui « imi pare rau » si totul se rezolva ?Nu este vorba aici de mine,ci de Saya ! Stii cat de mult uraste lupta,dar daca a hotarat sa iti ajute fiul,ar trebui sa fii alaturi de ea.Iar de Ken se pare ca nu iti pasa.Este totusi baiatul tau,fie ca iti place,fie ca nu.
   -Incerc sa rezolv totul fara sa ii implic pe toti din Scut,ca sa nu mai vorbesc de cea pe care o iubesc.Tot ce am reusit a fost sa ii ranesc sentimentele.Nu imi inchipui ce greu i-a fost cand a aflat despre el.Ma tem atat de mult sa nu pierd totul,dar fac numai greseli.Nu am vrut sa ma inetelegi gresit.
Kai nu spuse nimic.Incrunta din sprancene ca si cum ar fi avut un cosmar,apoi se ridica si merse direct spre Haji.
   -Cum ai vrea sa nu ma enervez cand pur si simplu esti atat de…imposibil.Mai avusese putin si zicea « idiot » sau « tembel »,dar se abtinuse la timp.De azi incolo vreau sa fii optimist.Sa stii ca noi toti te sustinem.Si ai dreptate,mai bine mergem inapoi.Mor de foame !
   Urcara in liniste cele cateva scari ce duceau spre strada,iar Kai se urca pe motocicleta.Stia ca Haji deja plecase fara a scoate vreun zgomot si probabil acum era la jumatatea drumului.
Cand ajunse si el acasa,se opri direct la frigider.Dupa ce scotoci bine pe acolo hotari ca va cruta hot-dog-ul si alese o felie de pizza.In casa nu mai erau decat el,Saya,Lulu,Haji,gemenele si cavalerii lor.Restul se cazasera la un hotel si aveau sa se inta lneasca in ziua urmatoare.

______________________________________________________________________________

*-Da,eu sunt! (traducere din franceza;n.a.)
pus acum 15 ani
   
Keyko-chan
± Admin±

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 5978
Sugoi!> ^_^ Minunata continuare k cea de pana akum:1.te-ai exprimat foarte bine iar greseli de exprimare nu sunt la fel si de tastare(cu mici mici exceptii). 2.te-ai incadrat bine in pagina 3.ideile sunt interesante
Pana kum este ff bine! Si sper k pana la urmatoarea postare sa ma revansez cu cateva comm-uri de la alti membrii. Gambate!>


pus acum 15 ani
   
IuliaAlexandra
::Membru Nou::

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 4
e superba....nush cum ai atata rabdare eu cand scriu povestile ma grabesc sa nu pierd ideea si mai mereu uit virgula sau am greseli gramaticale datorita tastaturi dar a taaa e superba felicitari si frumoasa si corecta 

_______________________________________
C:\Documents and Settings\alexandra\Desktop\med.jpg
pus acum 15 ani
   
LySa
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 509
Super ficul ....      

_______________________________________
intra-ti si voi

pus acum 15 ani
   
Moony691
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 4080
Va multumesc mult de tot pentru comentarii si sper ca restul se va ridica la inatltimea asteptarilor voastre.


                Capitolul 5 :Lupta cu altii e usoara,lupta cu tine e cea mai dificila
           
            Partea intai :Sentimentele unor suflete confuze



Saya se intalni cu Haji pe hol dupa ce acesta se intorsese.Ea trecu pe langa el ca si cum nici nu ar fi fost acolo si intra in fosta ei camera.Stia ca trebuiau sa discute,insa pur si simplu nu dorea sa ii auda scuzele in clipele acelea.Pe intuneric se duse spre usa de la baie si aproape se impiedica de un obiect lung si greu aflat pe podea.Il ocoli cu dificultate si ajunse la baie unde facu un dus.In timp ce picaturile fierbinti de apa alunecau pe trupul ei,gandurile ii zburara la tot ce se petrecuse in ziua aceea.Abia se trezise si deja nimerise in toiul unei alte lupte! Erau atatea lucruri pe care nu le intelegea si atatea intrebari ale caror rapunsuri trebuia sa le afle. Nu stia pentru cat timp mai putea continua asa,insa trebuia sa fie puternica pentru Kai,pentru fete si pentru toti prietenii ei.Incepea sa creada ca niciodata nu se va termina cu adevarat,avea impresia ca juca intr-un film vechi in care scenele se reluau la nesfarsit.
     Dupa ceva vreme iesi de la dus purtand vechea sa camasa de noapte pe care i-o luase George.Se simtea putin mai bine si incerca sa vada partea buna a lucrurilor.Aprinse lumina in camera si vazu ca obiectul de care se impiedicase era cutia in care Haji isi tinea violoncelul.
    « Ce cauta asta aici ? » se intreba Saya.
    Ridica usor capacul si mangaie frumosul instrument.Cata vreme trecuse de cand nu mai cantase ! Oare mai stia cum ?Incercarea moarte n-are,asa ca se aseza pe marginea patului,puse violoncelul in pozitia corecta si incepu cu o nota grava.Canta partea ei preferata compusa de Bach,partea a 5-a pe care o invatase cu atat de mult timp in urma.Nu ii iesise perfect,dar dupa o perioada atat de lunga de pauza nu era rau.
    Kai,care tocmai se pregatea de culcare,auzi melodia si crezu ca Haji era cel care canta.Stia din experienta ca acesta nu se va opri toata noaptea.
    -Sper ca nu ma vor da vecinii in judecata pentru asta,mormai in timp ce isi umfla perna.
    Cand Saya incepuse sa cante,lui Haji nu ii veni sa creada.Asculta un timp cum ea canta si pentru prima oara dupa mult timp,zambi din toata inima.
       Gandurile Sayei erau negre.O parte din ea era furioasa.Cum reusise Diva sa ii mai ia o persoana la care tinea atat de mult?Si asta era din vina ei,daca nu l-ar fi ranit pe Haji,acum ar fi fost cu totii linistiti.Intr-un fel se simtea tradata desi stia ca nu avea de ce.Nu era ca si cum el s-ar fi lasat folosit de buna voie.Oare nu-si demonstrase fidelitatea de mii de ori ?O cam deranjase purtarea lui din seara aceea,dar stia ca probabil el incerca sa o protejeze,ca de obicei.
       Iar faptul ca gemenele erau nevoite sa lupte o ingrijora.Ele nu pareau sa realizeze pericolul care la pastea,erau doar entuziasmate.Si daca nu reusea sa fie puternica iar lupta o coplesea ?Se temea ca nu va mai gasi forta sa reziste chiar daca nu va fi singura.       
   
      Haji ar fi vrut sa intre in camera si sa ii vorbeasca,dar se razgandi.Credea ca avea nevoie de timp sa isi clarifice gandurile,asa ca se intoarse pe plaja si,ca si cum catusele ce il impiedicau sa isi arate sentimentele se fransera, isi lasa gandurile si emotiile sa iasa la suprafata.
   « De fiecare data cand te privesc imi amintesc de prima mea zi la conac.Te-am iubit ce cand te-am vazut,iar sentimentele mele nu se vor schimba.Fiecare atingere reprezinta pentru mine cea mai de pret comoara.Esti ratinea mea de a trai.Nu vreau sa te mai ranesc vreodata,vreau sa fii vesela din nou.Totul este din vina mea.Nici nu vreau sa imi imaginez ce s-ar intampla daca nu am castiga aceasta noua lupta. Sper ca nu voi ajunge in pucutul in care va trebui sa aleg intre ea si fiul meu. »
  Vanutul ii ravasi parul desprins si ii mangaie chipul trist.Se intreba cum ar fi fost viata lui daca parintii sai nu l-ar fi vandut.Cu siguranta nu atat de minunata ca si cea pe care o ducea acum.Caci,in ciuda pericolelor si conflictelor,simtea ca acolo ii era locul.
     -Saya…

     Privind pe fereastra pe care nu demult iesise Van,Ken era si el dus pe ganduri.Din cate stia,Nathan fusese ucis de Saya in aceesi seara in care si mama sa murise.Si atunci,cum de aparuse si i se adresase la petrecere?Fusese prea real,nici nu se punea problema sa isi fi inchipuit.Aceasta era doar una din problemele care il framantau.Ce se va face cu Argiano pe capul lui ?Cum devenise acesta Cavaler,si mai ales,al cui ? Si acum ca Saya era treaza,avea sa fie si mai greu sa isi atinga scopul.
    -Nu te voi dezamagi,mama,spuse strangand pumnul drept.

      Kai incercase sa adoarma,dar vazand ca nu reuseste,renuntase.Se sprijini intr-un cot si asculta melodia de violoncel ce se auzea puternic in linistea noptii.Isi aminti ca fusese o perioada in care isi dorise ca Haji sa nu existe,sa fie doar el si Saya.Zambi gandindu-se la  prostia sa copilareasca.Chiar crezuse ca ei doi ar putea fi fericiti impreuna,lucrand la local.Deodata,telefonul de pe noptiera incepu sa sune intrerupandu-i sirul gandurilor.Vazand de la cine era apelul,raspunse :
      -Ce s-a intamplat ?
     -Sunt cu Lewis in patrula langa parc si am dat peste un grup de chiropteri.Veniti repede !
     -Bine,David.
Inchise si se ridica,grabindu-se catre camerele fetelor.Ramase uimit cand isi vazu sora vitrega cantand,dar ii explica rapid cum stateau lucrurile.Se urcara alaturi de gemene si de Lulu intr-o masina de teren iar Kai conduse spre parc.Rain si John plecasera sa il caute pe Haji deoarece aveau nevoie de tot ajutorul.
pus acum 15 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la